Oamenii de știință au folosit inteligența artificială pentru a descoperi trei figuri pierdute în Liniile Nazca, în Peru, care au fost gravate în deșert în urmă cu 2.400 de ani. Sistemul de învățare profundă este de 21 de ori mai rapid decât al unui om în găsirea unor „geoglife” antice în fotografii aeriene din deșertul Nazca din Peru, relatează livescience.com.
Cea mai mare figură descoperită – o pereche de picioare – are o lungime de peste 250 de picioare (77 de metri). Cercetătorii au descoperit, de asemenea, figura unui pește care măsoară 62 de picioare (19 m) și a unei păsări de 56 de picioare (17 m).
Oamenii de știință au folosit anterior aceeași metodă pentru a identifica o figură umanoidă care măsoară aproximativ 13 picioare (4 m) lungime și 6,5 picioare (2 m) în diametru, au anunțat ei în 2019.
Aceste figuri, sau geoglife, sunt gravate pe suprafața deșertului Nazca, de obicei prin deplasarea pietrelor negre pentru a dezvălui nisipul alb aflat dedesubt.
Peste 350 de geoglife au fost redescoperite până acum. Piloții au observat primele linii și modele geometrice în deșertul peruvian sau pampas, în anii ’20, iar cercetările ulterioare au descoperit geoglife vaste care înfățișează păsări colibri, maimuțe, balene, păianjeni, flori, figuri geometrice și unelte.
În timp ce majoritatea acestor figuri se află în deșertul Nazca (sau Nasca), ele se găsesc și în altă zone din Peru. Arheologii apreciază că au fost realizate între 400 î.Hr. și 650 d.Hr. Cercetătorii au semnalat noile geoglife în Journal of Archaeological Science.
Scopul exact al Liniilor Nazca este un mister de lungă durată, dar majoritatea arheologilor consideră că au fost probabil folosite pentru procesiuni ceremoniale de-a lungul contururilor figurilor.
Autorul principal al studiului, Masato Sakai, profesor de antropologie și arheologie la Universitatea Yamagata din Japonia, cercetează geoglifele din Nazca din 2004 folosind imagini prin satelit, fotografie aeriană, scanare aeriană Lidar și fotografiere cu drone.
Echipa lui Sakai de la Institutul Nasca din Yamagata a avut nevoie de aproximativ cinci ani pentru a analiza fotografiile aeriene de înaltă rezoluție ale întregii regiuni, timp în care au identificat câteva geoglife noi.
Dar când au obținut fotografii aeriene cu o rezoluție și mai mare în 2016, au apelat la o metoda de inteligență artificială cunoscută sub numele de „învățare profundă” pentru a le examina – în parteneriat cu IBM Japonia și Centrul de Cercetare Thomas J. Watson al IBM din Statele Unite, care conduce studii avansate ale inteligenței artificiale.
Sistemele de învățare profundă și metodele pe care le folosesc pentru a gestiona datele sunt inspirate de modul în care creierul uman procesează informațiile. De obicei, un sistem de învățare profundă este antrenat pe mii sau milioane de obiecte cunoscute, dar Sakai și colegii săi l-au antrenat pe acesta cu date de la doar 21 de geoglife Nazca cunoscute, pe care le-au împărțit în „elemente”.
Orice geoglifă cunoscută este formată dintr-o duzină de aceste elemente – cum ar fi un cap, un trunchi, un braț sau un picior. Și astfel, noul sistem de învățare profundă a putut găsi doar părți ale geoglifelor, a spus Sakai pentru Live Science într-un e-mail.
AI a identificat cifre posibile de aproximativ 21 de ori mai rapid decât un arheolog instruit; iar oamenii de știință au călătorit în locurile celor mai probabili candidați pentru a verifica dacă aceștia au existat cu adevărat. Rezultatele sunt cele patru geoglife descrise în studiu.
Descoperirea acestor Linii antice Nazca este importantă deoarece multe geoglife se confruntă cu distrugeri, în special din cauza eroziunii și a schimbărilor climatice, care pot produce mai multe precipitații și pot deteriora liniile de suprafață. „Este imperativ să identificăm și să protejam cât mai multe geoglife posibil”, au subliniat autorii studiului.
Lasă un răspuns