În biologie există un termen care sună aproape miraculos: „specii Lazăr”. El descrie acele organisme despre care cercetătorii au crezut că au dispărut, dar care sunt redescoperite ulterior în natură. În literatura științifică fenomenul este numit „Lazarus taxon” și apare atunci când o specie pare să dispară din registrele fosile sau din observațiile biologilor pentru o perioadă lungă, pentru ca apoi să fie găsită din nou.

Un exemplu recent discutat în presa științifică a readus în atenție acest fenomen: două specii de marsupiale considerate dispărute de mii de ani au fost identificate din nou în pădurile tropicale izolate din vestul Noii Guinee.

O redescoperire spectaculoasă

Cercetători conduși de biologul australian Tim Flannery au anunțat descoperirea a două mamifere rare – un possum cu degete foarte lungi și un glider cu coadă inelară – despre care se credea că au dispărut de aproximativ 6.000 de ani.

Primul dintre ele, cunoscut drept posumul pitic cu deget lung (Dactylonax kambuayai), are o adaptare anatomică neobișnuită: al patrulea deget este extrem de lung și este folosit pentru a extrage larve de insecte din lemn. Al doilea animal, gliderul cu coadă inelară (Tous ayamaruensis), este un marsupial arboricol înrudit cu gliderii din Australia, dar aparține unui gen diferit.

Pentru cercetători, probabilitatea de a găsi o astfel de specie era deja foarte mică. Descoperirea a două specii „Lazăr” simultan a fost descrisă drept „fără precedent” în studiul mamiferelor din regiune.

Cum pot dispărea specii fără să dispară

În multe cazuri, aceste organisme nu au dispărut cu adevărat. Ele devin pur și simplu extrem de rare sau greu de observat, trăind în regiuni foarte izolate sau fiind active mai ales noaptea.

Uneori, lipsa observațiilor se explică și prin limitele cercetării. Unele specii sunt cunoscute doar din câteva fosile sau din specimene vechi din muzee, iar identificarea lor corectă poate dura zeci de ani. În cazul possumului cu deget lung, un exemplar colectat în 1992 fusese inițial identificat greșit într-o colecție de muzeu.

Importanța pentru știință și conservare

Redescoperirea acestor animale are consecințe importante. În primul rând, ea arată că ecosistemele încă pot ascunde specii necunoscute sau considerate dispărute. Pădurile din peninsula Vogelkop din vestul Noii Guinee sunt un astfel de „refugiu biologic”, unde biodiversitatea rămâne insuficient studiată.

În al doilea rând, astfel de descoperiri atrag atenția asupra necesității protejării habitatelor. Zona în care au fost găsite aceste mamifere este amenințată de exploatări forestiere, iar cercetătorii subliniază că documentarea speciilor rare este esențială pentru strategii de conservare.

Un fenomen mai frecvent decât se credea

Istoria biologiei oferă mai multe exemple de specii redescoperite după perioade lungi de „dispariție”. Unele mamifere australiene, precum anumite rat-kangaroo sau potoroo, au fost considerate dispărute timp de decenii înainte de a fi găsite din nou în populații foarte mici.

Aceste cazuri sugerează că declarațiile de extincție trebuie uneori tratate cu prudență, mai ales în ecosisteme puțin explorate.

Natura încă păstrează mistere

Descoperirea celor două marsupiale din Noua Guinee este un memento că biodiversitatea planetei nu este încă pe deplin cunoscută. În zonele izolate ale lumii, de la pădurile tropicale până la adâncurile oceanelor, pot exista încă specii considerate dispărute care supraviețuiesc discret.

Pentru biologi, fiecare astfel de redescoperire este mai mult decât o curiozitate. Ea reprezintă dovada că natura poate surprinde chiar și într-o epocă a sateliților și a cartografierii globale – și că povestea multor specii nu s-a încheiat încă.

Ilustrația articolului: Posum pitic cu deget lung | reconstituire după o fotografie realizată de Carlos Bocos