Astronomii au detectat o cantitate neobișnuit de mare de metanol în cometa interstelară 3I/Atlas, o descoperire care ar putea oferi indicii rare despre felul în care se formează cometele și planetele în jurul altor stele. Rezultatul provine însă dintr-un studiu aflat încă în faza de preprint.

Cometa interstelară 3I/Atlas continuă să le ofere astronomilor motive de uimire. Un nou studiu arată că acest obiect venit din afara Sistemului Solar este neobișnuit de bogat în metanol, o moleculă simplă de alcool care poate funcționa ca un indiciu chimic prețios despre mediul în care s-a format. Lucrarea a fost publicată pe platforma arXiv și nu a trecut încă prin evaluarea inter pares, ceea ce înseamnă că rezultatele trebuie privite, deocamdată, ca preliminare.

Descoperirea a fost făcută cu ajutorul rețelei de radiotelescoape ALMA din Chile. Folosind semnăturile radio ale moleculelor din coma cometei – norul de gaz și praf care se formează atunci când gheața de la suprafață este încălzită de Soare – cercetătorii au detectat semnale foarte puternice de metanol. În același timp, au măsurat și cianura de hidrogen, o altă moleculă frecvent întâlnită în comete, iar comparația dintre cele două a scos la iveală ceva neobișnuit.

Mai exact, raportul dintre metanol și cianura de hidrogen este mult mai mare decât cel observat, în mod obișnuit, la cometele din propriul nostru Sistem Solar. Autorii studiului notează că valorile măsurate la 3I/Atlas se numără printre cele mai ridicate observate vreodată la o cometă, fiind depășite doar de un caz excepțional din familia cometelor noastre. Pentru astronomi, acesta este un semn că 3I/Atlas s-a format într-un mediu foarte diferit de cel în care s-au născut cometele Sistemului Solar.

Interpretarea este importantă deoarece compoziția chimică a unei comete păstrează urme ale condițiilor din discul de gaz și praf din jurul stelei sale de origine. Dacă metanolul este atât de abundent, atunci sistemul din care provine 3I/Atlas ar fi putut avea temperaturi mai scăzute, un amestec chimic diferit sau procese de formare distincte față de cele care au modelat propriul nostru cartier cosmic. Cu alte cuvinte, cometa devine o adevărată capsulă a timpului, care transportă până la noi informații despre o altă „creșă” de planete.

Metanolul nu este, în sine, ceva rar în Univers. El se formează pe granulele de praf înghețat din norii interstelari și poate fi apoi încorporat în corpurile mici care apar în jurul stelelor tinere. Tocmai de aceea, simpla sa prezență într-o cometă nu este o surpriză. Ceea ce face din 3I/Atlas un caz special este cantitatea neobișnuit de mare în care această moleculă apare, comparativ cu alte comete studiate până acum.

Observațiile sugerează și un comportament interesant al degazării. Cianura de hidrogen pare să provină în principal direct din nucleul cometei, în timp ce metanolul este eliberat atât din nucleu, cât și din granulele de gheață aflate în comă. Această distincție îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine cum se distribuie și cum se eliberează substanțele volatile într-un obiect interstelar – o premieră pentru un asemenea vizitator cosmic.

3I/Atlas a fost descoperită în iulie 2025 și este doar al treilea obiect interstelar confirmat care a traversat Sistemul Solar, după ʻOumuamua, observat în 2017, și 2I/Borisov, detectat în 2019. De la descoperirea sa, cometa a fost urmărită de mai multe observatoare, iar datele strânse până acum o descriu tot mai clar ca pe un corp natural, cu activitate cometară autentică, și nu ca pe un obiect artificial, așa cum au sugerat unele speculații online.

Importanța științifică a lui 3I/Atlas rămâne un subiect de reflecție. Astronomii nu pot merge, cel puțin deocamdată, să colecteze mostre direct din alte sisteme stelare. Dar uneori, galaxia trimite singură câte un mesager. Iar când acel mesager poartă în el o semnătură chimică atât de aparte, el devine o oportunitate rară de a înțelege cât de diverse pot fi ingredientele din care se nasc cometele, planetele și, poate, lumile locuibile din Univers.