Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine arată că eliberarea de țânțari masculi infectați cu bacteria Wolbachia a redus cu peste 70% riscul de infecție cu dengue în zonele tratate din Singapore.

Dengue este una dintre cele mai răspândite boli transmise de țânțari. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala este endemică în peste 100 de țări, iar în 2024 au fost raportate la nivel global peste 14,6 milioane de cazuri și mai mult de 12.000 de decese, un nivel record. În 2026, și ECDC continua să raporteze sute de mii de cazuri la nivel mondial încă din primele luni ale anului.

În acest context, un studiu publicat în NEJM a evaluat o metodă care pare desprinsă din biologia de laborator, dar care țintește o problemă foarte practică de sănătate publică. Cercetătorii au eliberat în comunități din Singapore masculi de Aedes aegypti infectați cu tulpina wAlbB a bacteriei Wolbachia pipientis și sterilizați prin iradiere. Pentru că doar femelele înțeapă și transmit virusul, eliberarea masculilor nu crește direct riscul de îmbolnăvire. Ideea este că, atunci când femelele sălbatice se împerechează cu acești masculi, ouăle rezultate nu mai sunt viabile.

Pe scurt, metoda nu urmărește să omoare țânțarii cu insecticide, ci să prăbușească treptat populația locală a speciei care transmite dengue. În studiul din Singapore, această strategie a dus la o reducere clară a populației de Aedes aegypti și, mai important, la o reducere a riscului de infecție dengue la oameni. Eficacitatea protectoare estimată a intervenției a fost de aproximativ 71–72% după perioade de expunere de 3 până la cel puțin 12 luni.

Pentru publicul larg, miza este majoră. Dengue nu este doar o febră neplăcută: poate provoca forme severe, cu complicații care necesită spitalizare și care pot deveni letale. OMS subliniază că nu există un tratament antiviral specific pentru infecția în sine, iar controlul bolii depinde în mare măsură de prevenție și de reducerea expunerii la țânțarii vectori. Tocmai de aceea, o metodă care taie transmisia dinspre insectă spre om poate deveni extrem de valoroasă.

Intervenția are și un avantaj important de imagine publică: nu implică eliberarea unor țânțari „care înțeapă mai puțin” și nici nu presupune un risc direct suplimentar pentru populație, deoarece sunt folosiți masculi. În plus, metoda poate fi văzută ca o alternativă sau un complement la insecticidele clasice, mai ales în zonele urbane unde combaterea țânțarilor prin metode convenționale este dificilă sau își pierde eficiența.

Asta nu înseamnă însă că problema dengue este rezolvată definitiv. Rezultatele provin din Singapore, un stat cu infrastructură publică puternică, monitorizare atentă și capacitate bună de intervenție. O astfel de strategie cere producerea controlată a insectelor, eliberări repetate, supraveghere entomologică și acceptare publică. Cu alte cuvinte, nu este o soluție magică, ci o unealtă promițătoare care trebuie integrată într-o politică de sănătate publică bine organizată. Aceasta este și concluzia implicită a datelor prezentate atât de NEJM, cât și de autoritățile din Singapore.

Concluzia de fond este că oamenii de știință încearcă să lupte cu dengue nu doar tratând boala, ci intervenind direct în ecologia vectorului care o răspândește. Iar studiul din Singapore sugerează că biologia aplicată poate deveni un aliat important împotriva uneia dintre marile boli infecțioase ale regiunilor tropicale și subtropicale. Într-o perioadă în care dengue continuă să se extindă, astfel de soluții ar putea conta tot mai mult.