De ani buni, rețelele sociale sunt acuzate că ne „prind” în mecanisme asemănătoare dependenței. Mulți oameni spun că nu se pot opri din scroll, că verifică obsesiv notificările sau că se simt rău când nu intră pe platforme. Totuși, în lumea științifică, lucrurile sunt mai complicate: deși există tot mai multe cercetări despre folosirea problematică a social media, mulți specialiști spun că nu avem încă suficiente criterii clare pentru a vorbi, oficial, despre o „dependență de social media”.

Într-un comentariu publicat în Nature, psihologul Dar Meshi explică de ce diagnosticul formal rămâne „departe”. Principala problemă este că studiile folosesc metode diferite, iar comunitatea științifică nu are încă un acord solid asupra criteriilor de diagnostic. Cu alte cuvinte, cercetătorii observă că unele persoane folosesc rețelele sociale într-un mod care le afectează viața, dar nu există încă o definiție suficient de stabilă și de bine testată pentru a transforma acest fenomen într-o tulburare psihiatrică recunoscută oficial.

Asta nu înseamnă că problema este imaginară. Pentru unii oameni, folosirea rețelelor sociale poate deveni excesivă și poate începe să afecteze somnul, concentrarea, relațiile sau munca. Însă, spun specialiștii, faptul că un comportament este intens sau greu de controlat nu înseamnă automat că el trebuie încadrat ca „adicție” în sens medical. Tocmai aici apare disputa: unde se termină un obicei prost sau o utilizare problematică și unde începe o tulburare clinică?

Mai există un motiv pentru această prudență. În clasificările medicale importante, lucrurile sunt tratate foarte strict. Organizația Mondială a Sănătății include în ICD-11 „gaming disorder”, adică tulburarea legată de jocurile video, iar Asociația Americană de Psihiatrie menționează în DSM-5-TR „internet gaming disorder” doar ca afecțiune care necesită cercetări suplimentare. În schimb, „dependența de social media” nu este recunoscută ca diagnostic oficial în aceste sisteme.

Aici este, de fapt, miza mare. Dacă un diagnostic este introdus prea devreme, există riscul de a medicaliza prea repede comportamente foarte răspândite, mai ales la adolescenți și tineri. Dacă este introdus prea târziu, oamenii care chiar au probleme serioase ar putea rămâne fără ajutor clar și fără instrumente bune de evaluare. Cercetătorii cer, de aceea, studii mai riguroase, criterii mai precise și o separare mai clară între folosirea intensă, folosirea problematică și o posibilă tulburare propriu-zisă.

Pe scurt, știința nu spune că rețelele sociale sunt complet inofensive, dar nici nu este pregătită, cel puțin deocamdată, să spună ferm că avem deja o „dependență de social media” definită medical, așa cum există în cazul altor tulburări recunoscute. Concluzia cea mai corectă este poate și cea mai puțin spectaculoasă: da, social media poate deveni o problemă reală, dar medicina încă încearcă să stabilească exact ce fel de problemă este.

Foto: Organizația Mondială a Sănătății include în ICD-11 „gaming disorder”, adică tulburarea legată de jocurile video, iar Asociația Americană de Psihiatrie menționează în DSM-5-TR „internet gaming disorder” doar ca afecțiune care necesită cercetări suplimentare