Un studiu Oxford publicat în PLOS Biology a analizat 2.025 de primate din 41 de specii și a identificat în fine mecanismul evolutiv care a transformat omul în singura specie de pe planetă cu o preferință de mână la nivel de populație.

Să ridice mâna dreaptă cine e dreptaci. Aproximativ 90% dintre voi tocmai ați demonstrat una dintre cele mai ciudate particularități ale speciei umane – o trăsătură atât de universală, atât de statornic distribuită pe toate continentele și în toate culturile, încât abia acum, după decenii de speculații, oamenii de știință cred că au înțeles de unde vine.

Nicio altă specie de primate nu are o preferință de mână la nivel de populație. Cimpanzeii, gorile, urangutanii – fiecare individ poate fi dreptaci sau stângaci, dar populația în ansamblu nu înclină într-o direcție sau alta. La om, preferința pentru mâna dreaptă e covârșitoare, transculturală și extrem de stabilă. De ce?

Un studiu condus de cercetători de la University of Oxford, publicat în aprilie 2026 în PLOS Biology, propune cel mai solid răspuns de până acum: am devenit atât de dreptaci din cauza a două schimbări evolutive fundamentale. Una a implicat picioarele, cealaltă – creierul.

Cum a fost rezolvat misterul

Dr. Thomas A. Püschel și Rachel M. Hurwitz de la Oxford, împreună cu profesorul Chris Venditti de la University of Reading, au adunat date despre 2.025 de indivizi din 41 de specii de primate și au construit modele bayesiene care să testeze simultan toate marile ipoteze existente despre originea lateralizării: utilizarea uneltelor, dieta, habitatul, masa corporală, organizarea socială, mărimea creierului, locomoția.

La aproape toate speciile, modelele funcționau bine. Omul era singurul care ieșea complet din tipare – o anomalie evolutivă fără explicație. Până când cercetătorii au introdus doi factori suplimentari: volumul cerebral și raportul dintre lungimea brațelor și a picioarelor – un indicator standard al mersului biped. Cu acești doi parametri incluși, anomalia a dispărut. Omul a încetat să mai fie o excepție de neexplicat.

„Acesta este primul studiu care testează simultan principalele ipoteze despre lateralizarea mâinii la om. Rezultatele sugerează că e legată de unele dintre trăsăturile definitorii ale umanității – mersul biped și evoluția creierului mai mare.” — Dr. Thomas A. Püschel, Wendy James Associate Professor in Evolutionary Anthropology, University of Oxford

Doi pași evolutivi, o singură trăsătură

Cercetătorii propun un proces în două etape, derulat pe parcursul a câteva milioane de ani.

Prima etapă a fost mersul biped. Când strămoșii noștri au coborât din copaci și au început să meargă exclusiv pe două picioare, mâinile au fost eliberate din funcția de locomoție. Dintr-odată, presiunile selective s-au schimbat: mâinile puteau fi specializate pentru sarcini precise – fabricarea și folosirea uneltelor, gesticularea, manipularea obiectelor. Această specializare a creat un avantaj pentru asimetrie – a folosi constant o mână pentru sarcini fine și a o trata pe cealaltă ca suport sau rezervă.

A doua etapă a venit mai târziu, odată cu expansiunea dramatică a creierului. Un creier mai mare și mai complex a intensificat lateralizarea emisferică – procesul prin care emisfera stângă și dreapta preiau sarcini diferite. Deoarece emisfera stângă controlează mâna dreaptă, o lateralizare mai accentuată înseamnă, de regulă, o preferință mai puternică pentru dreapta.

Mersul drept a dat puterea preferinței. Creierul mare a dat direcția ei.

Cum a evoluat preferința – de la Ardipithecus la noi

Modelele au permis cercetătorilor să facă ceva cu adevărat remarcabil: să estimeze gradul de lateralizare al speciilor umane dispărute, pe baza caracteristicilor lor anatomice cunoscute.

Ce nu știm încă

Limite ale studiului: Modelele bayesiene lucrează cu corelații la nivel de specie – nu explică de ce un individ anume e stângaci. Estimările pentru speciile fosile se bazează pe proxy-uri anatomice, nu pe date directe de comportament. Nu e clar în ce măsură mersul biped a acționat ca factor cauzal direct sau mai degrabă ca semnal asociat altor schimbări ecologice și cognitive. Întrebarea de ce emisfera stângă – și nu cea dreaptă – a preluat dominanța pentru limbaj și control motor fin rămâne fără răspuns definitiv.

De ce contează această descoperire

Lateralizarea mâinii e mai mult decât o curiozitate anatomică. E o fereastră spre organizarea creierului: emisfera stângă, care controlează mâna dreaptă, este și cea dominantă pentru limbaj la majoritatea oamenilor. Nu e o coincidență. Presiunile evolutive care au creat preferința pentru mâna dreaptă par să fi modelat și arhitectura cerebrală care face posibil limbajul uman.

Cu alte cuvinte, e posibil ca mâna dreaptă, limbajul și creierul asimetric să fie trei expresii ale aceluiași fenomen evolutiv, pornit din momentul în care un strămoș al nostru a decis, cândva acum câteva milioane de ani, că vrea să meargă în picioare.

Data viitoare când folosești instinctiv mâna dreaptă pentru a apuca ceva, să știi că ești la capătul unui lanț cauzal care trece prin savana africană, prin fabricarea primelor lame de silex și prin expansiunea lentă, vertiginoasă, a creierului uman. Nu e un obicei, ci o moștenire.

---

Sursă
Thomas A. Püschel, Rachel M. Hurwitz, Chris Venditti
Bipedalism and brain expansion explain human handedness
PLOS Biology, 27 aprilie 2026
DOI: 10.1371/journal.pbio.3003771

Instituții: School of Anthropology and Museum Ethnography, University of Oxford · University of Reading
Date: 2.025 indivizi · 41 specii de primate · modelare bayesiană evolutivă