Un studiu realizat de Australian Institute of Marine Science și Murdoch University arată că rechinii-balenă folosesc o gamă mult mai variată de strategii de hrănire și adâncimi decât se credea până acum, hrănindu-se activ pe tot parcursul coloanei de apă, nu doar la suprafață.

Rechinul-balenă este unul dintre cei mai recunoscuți locuitori ai oceanului, dar comportamentul său rămâne, în mare parte, un mister. Cea mai mare parte a cunoștințelor despre modul în care se hrănește provine din observații de la suprafață, făcute de scafandri sau din bărci, un rechin-balenă poate dispărea sub suprafață în câteva secunde, lăsând cercetătorii fără nicio idee despre ce face cel mai mare pește din lume odată ce iese din raza vizuală. Un nou studiu, publicat în revista Marine Biology, schimbă radical această imagine.

Camere montate direct pe rechini, pentru prima oară

Echipa condusă de Christine Barry, doctorandă la AIMS și Universitatea Murdoch, a montat camere video pe înotătoarele dorsale a cinci rechini-balenă adunați la Ningaloo Reef, în vestul Australiei, pentru a urmări exact cum consumă krill, copepode și amfipode, principalele lor surse de hrană. Combinând aceste înregistrări cu o trecere în revistă a aproximativ 100 de articole științifice anterioare, cercetătorii au identificat 36 de comportamente distincte, dintre care 12 legate direct de hrănire, iar șase complet noi pentru știință.

Printre comportamentele noi se numără „hrănirea planată lentă”, în care rechinul se lasă practic să se scufunde cu gura deschisă pentru a prinde hrană într-un ritm lent, și „hrănirea prin scufundare”, în care animalul înoată activ direct spre fundul oceanului, prinzând cât mai multă hrană pe parcurs. Datele arată că rechinii-balenă folosesc un amestec de comportamente pe toată coloana de apă și de-a lungul fundului oceanic, până la 70 de metri adâncime în situl studiat, contrazicând ideea larg răspândită că se hrănesc predominant la suprafață.

Un repertoriu de hrănire mult mai bogat decât la alte specii uriașe

Cercetătorii au descoperit că rechinii-balenă petrec cea mai mare parte a timpului folosind șase comportamente de hrănire cu efort redus, sugerând că „gustă” în mod repetat din apa cu densitate scăzută de hrană, până când găsesc o zonă mai bogată, precum un roi de krill, moment în care comportamentul lor se schimbă spre o hrănire activă. „Nu este surprinzător că cel mai mare pește din oceane este atât de orientat spre hrană, având în vedere că se hrănește cu unele dintre cele mai mici prăzi”, a spus Christine Barry. „Ce nu ne-am dat seama este cât de multe moduri diferite are de a face asta, comparativ cu alte animale mari care se hrănesc prin filtrare, precum balenele și rechinii-pelerini”.

Diversitatea acestor strategii ar putea explica felul în care rechinii-balenă reușesc să prospere în apele tropicale, unde hrana este adesea rară și distribuită neuniform. „Gama largă de strategii de hrănire, de la aspirarea activă a apei încărcate cu pradă, până la scufundarea eficientă cu gura deschisă, înseamnă că își pot maximiza oportunitățile de hrănire în medii diferite”, a explicat Barry. Dr. Luciana Ferreira, coautoare a studiului și cercetătoare la AIMS, a subliniat și importanța locului unde a fost realizat studiul: „Aceste descoperiri arată cât de important este Ningaloo Reef ca o cămară sigură pentru ca rechinii să se hrănească, și subliniază necesitatea protejării continue a acestui recif”.

Descoperirea arată că cel mai mare pește din lume este, de fapt, un „gustător în serie” extrem de adaptabil, iar înțelegerea completă a strategiilor sale de hrănire devine tot mai importantă pe măsură ce schimbările climatice pot face hrana din oceanele tropicale și mai rară.

---

Sursă:
Christine Barry, Luciana C. Ferreira, Adrian C. Gleiss, Mark G. Meekan, E. W. Misty Paig-Tran et al. — Australian Institute of Marine Science și Murdoch University — Marine Biology, 2026, DOI: 10.1007/s00227-026-04900-y
Comunicat de presă: Australian Institute of Marine Science (AIMS)