Analiza unor roci antice aduse de pe fața nevăzută a Lunii de misiunea chineză Chang’e-6 arată că bombardamentul cu asteroizi din tinerețea Sistemului Solar nu a avut loc într-un singur val catastrofal, ci a scăzut treptat, pe parcursul a miliarde de ani.

De zeci de ani, oamenii de știință dezbat una dintre marile întrebări despre copilăria Sistemului Solar: a existat un singur episod violent și scurt de impacturi cu asteroizi, care a lovit toate planetele deodată, sau bombardamentul s-a stins lent, pe parcursul unei perioade mult mai lungi? Un nou studiu publicat în Science Advances, bazat pe roci vechi de miliarde de ani aduse pentru prima dată de pe fața nevăzută a Lunii, înclină balanța decisiv spre a doua variantă.

De ce contează rocile de pe partea ascunsă a Lunii

Spre deosebire de Pământ, a cărui suprafață a fost remodelată constant de eroziune, vulcanism și mișcarea plăcilor tectonice, suprafața Lunii a rămas practic neschimbată timp de miliarde de ani, păstrând intacte cicatricile lăsate de impacturile antice. Fața nevăzută a satelitului nostru este și mai valoroasă pentru cercetători, pentru că a fost afectată mult mai puțin de evenimente geologice ulterioare decât partea vizibilă de pe Pământ, oferind astfel o înregistrare mai „curată” a celor mai vechi impacturi. Până acum, însă, nimeni nu adusese vreodată eșantioane direct de acolo.

Misiunea chineză Chang’e-6 a schimbat această situație, aducând pe Pământ primele roci colectate direct de pe fața nevăzută a Lunii. Echipa de cercetare, care a inclus și pe geologul Fred Jourdan de la Curtin University din Australia, a analizat fragmente minuscule din aceste roci folosind metoda de datare cu argon 40/argon 39, reconstituind evenimente de impact petrecute între acum 4,33 miliarde de ani și 1,13 miliarde de ani. „Luna este ca o capsulă a timpului, a păstrat o înregistrare a unor evenimente care au fost șterse de pe Pământ prin eroziune, tectonica plăcilor și alte procese geologice”, a explicat Jourdan. „Eșantioanele colectate de pe fața nevăzută a Lunii sunt deosebit de importante pentru că ne permit, pentru prima dată, să comparăm două zone foarte diferite ale Lunii, până acum tot ce știam venea doar de pe partea orientată spre Pământ”.

Un declin lent, nu o singură explozie de impacturi

Reconstituind peste trei miliarde de ani din istoria impacturilor lunare, cercetătorii au descoperit că frecvența și intensitatea bombardamentului cu asteroizi au scăzut treptat, nu brusc. Această imagine contrazice o teorie larg acceptată de zeci de ani, conform căreia Sistemul Solar timpuriu ar fi trecut printr-un singur episod scurt și catastrofal de impacturi masive. „Analizând aceste roci antice, putem înțelege mai bine când au avut loc impacturile majore de asteroizi și cum a evoluat Sistemul Solar timpuriu”, a spus Jourdan. „Aceste eșantioane ne ajută să rescriem părți din istoria Lunii și sugerează că Sistemul Solar timpuriu a trecut printr-un declin îndelungat al impacturilor, nu printr-un singur bombardament catastrofal”.

Concluziile au implicații și pentru istoria Pământului însuși: pentru că cele două corpuri cerești au împărțit aceeași vecinătate cosmică, un declin lent al impacturilor pe Lună sugerează condiții similare și pentru planeta noastră, într-o perioadă critică pentru apariția și evoluția vieții timpurii.

Descoperirea arată că Luna continuă să funcționeze ca un arhivar tăcut al trecutului nostru cosmic, iar fiecare eșantion nou adus de pe suprafața ei poate rescrie capitole întregi din istoria Sistemului Solar.

---

Sursă:
Wan-Feng Zhang, Le Zhang, Mang Lin, Fred Jourdan et al. — instituții din China și Curtin University, Australia — Science Advances, publicat 23 iulie 2026, DOI: 10.1126/sciadv.aee8718
Comunicat de presă: SciTechDaily / Curtin University