Un studiu realizat pe parcursul a peste 20 de ani arată că simpla creștere a numărului de vizite ale pumelor într-o rezervație mică, suburbană, a declanșat o serie de schimbări în lanț, de la comportamentul căprioarelor până la refacerea vegetației.
Fenomenul prin care un prădător de vârf schimbă, indirect, întregul ecosistem din jurul lui poartă numele de cascadă trofică, iar cel mai cunoscut exemplu rămâne reintroducerea lupilor în Parcul Național Yellowstone. Până acum, astfel de efecte fuseseră documentate aproape exclusiv în zone sălbatice vaste. Un nou studiu, realizat de cercetători de la Stanford, arată însă că fenomenul poate apărea și într-o rezervație de dimensiuni mici, aflată la marginea unui oraș.
Douăzeci de ani de camere cu declanșare pe mișcare
Cercetătorii au monitorizat rezervația Jasper Ridge Biological Preserve, aflată la aproximativ 72 de kilometri sud de San Francisco, folosind camere cu declanșare automată pe mișcare, timp de peste două decenii. Începând din 2015, pumele (Puma concolor) au început să apară tot mai des în fotografiile acestor camere, o schimbare vizibilă față de anii anteriori, când prezența lor era rară sau, uneori, complet absentă.
Această creștere treptată a activității pumelor a oferit cercetătorilor o ocazie rară: să urmărească, an după an, ce se întâmplă cu restul rezervației pe măsură ce un prădător de vârf devine tot mai prezent într-un spațiu relativ mic și aflat aproape de zone locuite.
O cascadă cu trei verigi
Primul efect documentat a fost o cascadă tri-trofică, adică o schimbare care se propagă prin trei niveluri succesive ale lanțului trofic. Pe măsură ce activitatea pumelor a crescut, activitatea căprioarelor din rezervație a scăzut vizibil, mai ales pe timpul nopții, exact intervalul în care pumele sunt cele mai active. Mai puține căprioare au însemnat mai puțină presiune asupra vegetației: plantele lemnoase pe care căprioarele obișnuiesc să le consume sau să le calce în picioare, printre care puieți tineri de stejar, au început să-și revină vizibil. Densitatea acestor plante a crescut de 64 de ori pe parcursul perioadei monitorizate de cercetători, o cifră care surprinde chiar și pentru cei obișnuiți cu astfel de fenomene.
Efectul se extinde și la prădătorii mai mici
Al doilea tipar identificat de cercetători a fost o cascadă a mezoprădătorilor, adică a prădătorilor de talie medie din rezervație. Bobcații (râșii roșii) și coioții au început, la rândul lor, să evite rezervația în perioadele de activitate intensă a pumelor, mai ales pe timpul nopții. Absența lor relativă a lăsat loc vulpilor cenușii, care și-au crescut activitatea nocturnă, fenomen pe care cercetătorii îl numesc „eliberare ecologică”. Creșterea activității vulpilor pare, la rândul ei, să fi contribuit la o scădere a activității iepurilor din zonă, ultima verigă documentată din acest al doilea lanț de efecte.
De ce contează, de fapt, o rezervație mică
Descoperirea are o miză practică importantă, dincolo de interesul științific. Aproximativ 82% dintre ariile protejate din Statele Unite au mai puțin de 5 kilometri pătrați, dimensiuni la care, până acum, valoarea lor ecologică era adesea privită cu scepticism. „În trecut, rezervațiile mici precum Jasper Ridge au fost adesea considerate ca având o valoare ecologică foarte redusă, dar acest studiu arată că, atunci când astfel de rezervații sunt conectate la zone sălbatice mai mari, precum Munții Santa Cruz, pot găzdui fenomene ecologice la fel de impresionante precum cascadele trofice”, a explicat Chinmay Sonawane, autorul principal al studiului.
Elizabeth Hadly, cercetător senior, a atras atenția și asupra unui aspect mai puțin comod: principala cauză de mortalitate pentru pume rămâne, în continuare, omul, fie prin vânătoare, fie prin accidente rutiere. „Exercităm, în mod clar, propria noastră ecologie a fricii. Suntem prădătorul suprem în aproape orice peisaj”, a spus ea.
Concluzia cercetătorilor este clară: efectele benefice observate la Jasper Ridge nu funcționează izolat, ci depind direct de existența unor coridoare naturale care permit pumelor să circule între rezervația mică și zonele sălbatice întinse din apropiere. Protejarea acestor coridoare devine, astfel, la fel de importantă ca protejarea pumelor înseși, dacă vrem ca astfel de ecosisteme mici, aflate la marginea orașelor, să-și păstreze sănătatea pe termen lung.
Casetă sursă:
Chinmay Sonawane, Kevin Leempoel, Nicole Nova, Jordana M. Meyer, Trevor Hébert, Amelia Zuckerwise, Rodolfo Dirzo, Elizabeth A. Hadly — Stanford University, Jasper Ridge Biological Preserve. Studiul a fost publicat în Ecology and Evolution, DOI: 10.1002/ece3.73775
Lasă un răspuns