Un nou studiu clinic arată că un anticorp experimental, administrat alături de tirzepatidă, reduce la jumătate pierderea de masă musculară fără să afecteze cantitatea totală de kilograme date jos.
Medicamentele din familia GLP-1, precum tirzepatida, au schimbat radical modul în care e tratată obezitatea, dar au și o problemă mai puțin discutată în reclame: o parte semnificativă din greutatea pierdută nu vine din grăsime, ci din masă musculară. Un studiu clinic de fază 2, publicat în Nature Medicine, testează o soluție posibilă, un anticorp numit apitegromab, capabil să protejeze mușchii chiar și în timpul unei slăbiri rapide.
De ce contează mușchii pierduți odată cu kilogramele
Atunci când cineva slăbește rapid cu ajutorul unor medicamente precum tirzepatida, corpul nu arde exclusiv grăsime. O parte din greutatea pierdută provine din masa slabă, adică în principal din mușchi, un țesut esențial pentru forța fizică, metabolism și starea generală de sănătate pe termen lung. Cu cât se pierde mai multă masă musculară, cu atât crește riscul ca beneficiile slăbitului să fie umbrite de o scădere a funcției fizice, mai ales la persoanele în vârstă.
Aici intervine apitegromab, un anticorp monoclonal complet uman, aflat încă în fază experimentală, dezvoltat de compania Scholar Rock. Mecanismul lui de acțiune este să blocheze activarea miostatinei, o proteină din organism al cărei rol este tocmai să limiteze creșterea musculară. Blocând-o, apitegromab ar trebui, în teorie, să lase mușchii să se dezvolte sau cel puțin să reziste mai bine în fața unei slăbiri accelerate.
Cum a fost testat anticorpul
Echipa coordonată de Richard Pratley, de la AdventHealth Translational Research Institute din Orlando, Florida, a organizat studiul EMBRAZE, un test clinic randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo. La el au participat 102 adulți supraponderali sau obezi, împărțiți în două grupuri egale: unul a primit tirzepatidă plus apitegromab, celălalt tirzepatidă plus un placebo, timp de 24 de săptămâni.
La finalul perioadei, cele două grupuri au pierdut cantități similare de greutate totală, în jur de 11-12 kilograme fiecare. Diferența majoră a apărut atunci când cercetătorii au analizat, prin scanare DEXA, din ce anume era compusă acea pierdere. La grupul cu placebo, masa musculară a reprezentat 30,2% din totalul kilogramelor pierdute. La grupul cu apitegromab, procentul a scăzut la doar 14,6%, restul fiind aproape în întregime grăsime.
Ce înseamnă, concret, aceste cifre
Tradus în kilograme, grupul cu apitegromab a pierdut cu 1,9 kg mai puțină masă musculară decât grupul placebo, ceea ce înseamnă o retenție de 54,9% a masei slabe, practic o înjumătățire a pierderii musculare asociate în mod obișnuit cu aceste tratamente. Nivelurile de apitegromab din sânge au crescut constant pe parcursul studiului, atingând un platou după aproximativ 16 săptămâni de tratament.
Rezultatele au fost primite cu interes de comunitatea medicală, dar și cu prudență. Anticorpul nu este încă aprobat de Food and Drug Administration și, cel puțin deocamdată, se administrează exclusiv prin perfuzie intravenoasă lunară, ceea ce îl ține departe de disponibilitatea largă pentru public. Rămâne, de asemenea, o întrebare pe care nici acest studiu nu o rezolvă complet, dacă păstrarea acestei mase musculare suplimentare se traduce și în beneficii funcționale reale, precum forță crescută sau mobilitate mai bună, sau este doar un câștig vizibil pe hârtie, la nivelul scanărilor.
Studiul nu oferă încă un tratament gata de utilizare, ci mai degrabă o dovadă de concept, aceea că pierderea musculară asociată medicamentelor de slăbit nu este inevitabilă. Pentru milioanele de oameni care iau azi astfel de tratamente, promisiunea unei soluții care să protejeze mușchii ar putea schimba complet felul în care sunt gândite curele de slăbit pe termen lung.
Casetă sursă:
Richard E. Pratley, Douglas Scott Denham, Rupal Trivedi, Elaine Watkins, Lisa Connery, Jennifer Barnes, Dongzi Yu, Janet Hong, Christopher Simard, Kimberly Umans, Lan Liu, Giridhar S. Tirucherai, Jing L. Marantz — AdventHealth Translational Research Institute, Orlando. Studiul a fost publicat în Nature Medicine, DOI: 10.1038/s41591-026-04440-4
Lasă un răspuns