Aproape jumătate dintre pacienții internați cu CoViD-19 sever au avut reactivarea unor virusuri „latente” precum Epstein-Barr sau citomegalovirus, iar prezența anellovirusurilor reactivate a fost asociată cu simptome specifice long CoViD.

Corpul uman găzduiește, în mod normal și fără să provoace probleme, o serie întreagă de virusuri „adormite” care rămân sub controlul sistemului imunitar o viață întreagă. Un nou studiu publicat în revista Nature arată că o formă severă de CoViD-19 poate perturba acest echilibru și poate trezi simultan mai multe familii de astfel de virusuri, iar tiparul acestei reactivări pare legat direct de cât de gravă devine boala și de riscul de a dezvolta long CoViD.

Un studiu de amploare, pe mai bine de o mie de pacienți

Cercetarea a fost realizată de o echipă coordonată de Cole Maguire, Jerry Chen, Nadine Rouphael și colegii lor, pe baza datelor multi-omice longitudinale colectate în cadrul studiului IMPACC (Immunophenotyping Assessment in a CoViD-19 Cohort), care a urmărit 1.154 de pacienți internați cu CoViD-19 în 20 de centre biomedicale din Statele Unite, între mai 2020 și martie 2021, înainte de apariția variantelor mai recente ale virusului.

Prin analiza a peste 200.000 de probe biologice și generarea a peste un miliard de puncte de date, echipa a putut urmări, pentru fiecare pacient, evoluția în timp a activității mai multor virusuri cronice, printre care virusul Epstein-Barr (care provoacă mononucleoza infecțioasă), citomegalovirusul, virusul herpes simplex de tip 1, precum și anellovirusuri, o familie de virusuri foarte răspândită, dar puțin înțeleasă, prezentă la aproximativ 90% din populația adultă a lumii, fără să producă în mod obișnuit vreun simptom.

Fiecare familie de virusuri se „trezește” pe propriul ei calendar

Rezultatele arată că, în primele 40 de zile de la internare, aproape jumătate dintre pacienți au prezentat reactivarea a cel puțin unuia dintre aceste virusuri, unii dintre ei înregistrând semnale pentru mai mult de zece virusuri diferite. Important, familiile virale nu s-au „trezit” toate deodată: herpesvirusurile și anellovirusurile au urmat traiectorii temporale distincte, iar reactivarea, per ansamblu, a fost corelată cu boală mai severă, cu markeri de inflamație mai ridicați și cu rezultate clinice mai proaste.

Cel mai relevant pentru perioada de după boala acută a fost comportamentul anellovirusurilor: prezența lor reactivată în probele de convalescență a fost asociată cu un fenotip specific de long CoViD, caracterizat prin oboseală și alte deficite fizice persistente. Cercetătorii nu au putut stabili o relație de cauzalitate directă, însă au observat că anellovirusul reactivat corela cu o activitate crescută la anumite tipuri de celule albe din sânge, ceea ce sugerează că aceste virusuri, de obicei considerate „spectatori” tăcuți, ar putea contribui activ la dereglarea răspunsului imunitar.

Esther Melamed, medic-cercetătoare la University of Texas at Austin și coautoare a studiului, subliniază că, dacă cercetări viitoare vor confirma faptul că virusurile reactivate pot contribui la agravarea bolii, descoperirea ar putea deschide calea către noi strategii terapeutice, atât pentru CoViD-19 acut, cât și pentru long CoViD.

Studiul nu demonstrează că virusurile reactivate cauzează long CoViD, iar rezultatele provin de la pacienți nevaccinați, infectați în primele valuri ale pandemiei, ceea ce limitează relevanța directă pentru situația actuală. Ceea ce arată clar, însă, este că spatele unei infecții cu SARS-CoV-2 se poate ascunde o reacție în lanț mult mai amplă decât se credea, cu ecouri care ajung să se resimtă mult după ce boala acută s-a stins.

---

Sursă: Cole Maguire, Jerry Chen, Nadine Rouphael et al., „Virus reactivation in acute and long COVID-19″, Nature (2026), https://www.nature.com/articles/s41586-026-10740-z, DOI: 10.1038/s41586-026-10740-z