Combinând pentru prima dată puterea telescoapelor Hubble și James Webb, astronomii au descoperit 27 de obiecte transneptuniene extrem de mici și slabe, ale căror culori nu s-au schimbat aproape deloc de la formarea sistemului solar.

Obiectele transneptuniene (TNO) sunt corpuri mici, înghețate, care orbitează Soarele dincolo de Neptun, rămășițe ale planetesimalelor din care s-au format planetele, dar care nu au reușit niciodată să crească suficient pentru a deveni planete propriu-zise. Două echipe, conduse de doctoranzii Anastasia Morgan, de la Northern Arizona University, și Marielle Eduardo, de la University of Victoria, au folosit pentru prima dată în istorie puterea combinată a telescoapelor Hubble și James Webb pentru a studia 27 de TNO-uri noi, cu diametre între 10 și 40 de kilometri, unele dintre cele mai mici și mai slabe obiecte de acest tip observate vreodată direct. Rezultatele au fost publicate simultan, pe 8 septembrie, în două lucrări complementare în The Astronomical Journal.

Obiecte care „își amintesc” cum s-au format

Modelele teoretice despre formarea sistemului solar prezic că TNO-urile mici ar trebui să fi fost lovite frecvent de alte obiecte de-a lungul miliardelor de ani, ceea ce ar fi amestecat materialul de la suprafața lor și le-ar fi schimbat culoarea față de rudele lor mai mari. Observațiile echipei au arătat exact opusul: obiectele mici arată aproape la fel de „proaspete” ca în ziua formării lor.

„Îți poți imagina un scenariu în care ciocnirile și fragmentarea ar schimba compoziția suprafeței, iar atunci ai vedea o culoare diferită la TNO-urile mici, față de rudele lor mai mari. De aceea e fascinant să vezi că cele mai mici obiecte par să «își amintească» și să păstreze povestea modului în care s-au format”, a spus Anastasia Morgan, care a coordonat studiul despre culoare și compoziție.

Mai puține obiecte mici decât se aștepta

David Trilling, coautor al ambelor studii și profesor la Northern Arizona University, a adăugat că fenomenul apare chiar și la TNO-urile „dinamic fierbinți”, cele care și-au schimbat considerabil orbita de-a lungul timpului. „Aceste obiecte păstrează o semnătură a locului unde s-au născut, chiar dacă orbitele lor au fost amestecate de atunci”, a spus el.

Separat, echipa condusă de Marielle Eduardo a măsurat, cu ajutorul datelor Webb, numărul de obiecte de fiecare dimensiune și a găsit mai puține TNO-uri foarte mici decât prezic modelele actuale de formare a sistemului solar. Cercetătorii oferă două explicații posibile pentru ambele descoperiri: fie există mult mai puține impacturi în regiunea transneptuniană decât se credea, fie impacturile au loc, dar nu distrug suprafața obiectelor mici la fel de mult pe cât se aștepta. Echipele nu s-au decis încă între cele două variante și continuă cercetarea.

Descoperirile, obținute dintr-o singură porțiune de cer, arată că înțelegerea actuală a regiunii transneptuniene are încă lacune importante, iar observațiile viitoare, care combină Hubble și Webb, ar putea extinde eșantionul și clarifica dacă rezultatele se aplică întregii centuri Kuiper.

---

Sursă: Anastasia N. Morgan, Marielle R. Eduardo, David E. Trilling, Wesley C. Fraser et al. — Northern Arizona University, University of Victoria, Space Telescope Science Institute și colaboratori — „Combined JWST and HST Deep Imaging to Characterize the Smallest Known Trans-Neptunian Objects”, The Astronomical Journal 172, 188 (8 septembrie 2026), DOI: 10.3847/1538-3881/ae9084; Marielle R. Eduardo et al. — „The Luminosity Function of Ultrafaint Trans-Neptunian Objects Detected by JWST”, The Astronomical Journal 172, 187 (8 septembrie 2026), DOI: 10.3847/1538-3881/ae907f