O analiză a peste 58.000 de focare din 169 de țări arată că bolile transmise de țânțari, căpușe și purici izbucnesc mai des în peisajele cu păduri fragmentate și în zonele tot mai uscate. Pentru bolile venite direct de la animale, tiparul e mai puțin clar.

Studiul, publicat pe 23 septembrie în revista Nature, a fost coordonat de Rory Gibb, de la University College London, Sadie Ryan, de la University of Florida, și Colin Carlson, de la Yale University. Autorii îl descriu drept cea mai amplă evaluare de până acum a factorilor de mediu din spatele bolilor infecțioase emergente. Au analizat 58.318 focare a 32 de boli în 169 de țări.

Două familii de boli

Cercetătorii au grupat bolile în două categorii. Prima cuprinde zoonozele, care trec direct de la animale la oameni, cum ar fi bolile provocate de coronavirusuri, Ebola sau mpox. A doua cuprinde bolile transmise de vectori, adică de țânțari, căpușe și purici, cum ar fi dengue, malaria sau boala Lyme. Printre bolile analizate se află și febra West Nile, care apare și în România.

Pentru fiecare loc în care fusese înregistrat un focar, echipa a măsurat 16 posibili factori: printre ei, defrișările, agricultura, încălzirea climei, ploile și prezența animalelor domestice. Locurile cu focare au fost comparate cu locurile în care trăiesc oameni, dar fără focare raportate. Metoda arată legături între peisaje și boli, nu dovedește însă cauza fiecărui focar.

Unde e mai mare riscul

În general, riscul a fost mai mare acolo unde oamenii și animalele domestice trăiesc aproape de păduri împărțite în multe petice mici, printre ferme și sate. Pentru aproximativ jumătate dintre bolile analizate, focarele au fost mai frecvente în peisajele fragmentate și împădurite. Legătura cea mai clară a apărut la bolile transmise de vectori: dengue și Zika, de exemplu, au izbucnit mai des în ecosistemele fragmentate și în zonele în care ploile au scăzut pe termen lung.

„Pentru mine, puterea și consecvența efectului pe care îl are uscarea climei asupra frecvenței focarelor a fost probabil cea mai neașteptată descoperire a studiului”, a declarat Gibb. La zoonoze, niciun factor de mediu nu a prezis în mod sigur unde apar focarele. Efectele defrișărilor, ale încălzirii climei și ale agriculturii intensive au variat de la o boală la alta. „Rezultatele noastre arată că nu există o rețetă de mediu unică pentru a prezice unde vor apărea focarele. Transmiterea bolilor de la animale la oameni e frecventă în habitatele modificate de om din întreaga lume, dar activitățile umane care declanșează focarele diferă de la o boală la alta”, spune Gibb.

Harta are o pată oarbă

Studiul a scos la iveală și o problemă a datelor. Probabilitatea ca un focar să fie raportat a scăzut, în medie, cu 32% pentru fiecare oră în plus de drum până la cea mai apropiată unitate medicală. Asta înseamnă că o parte din „punctele fierbinți” de pe hărți arată mai degrabă unde funcționează bine sistemele de sănătate și de supraveghere decât unde apar efectiv cele mai multe infecții.

De aceea, autorii cer ca intervențiile asupra ecosistemelor să fie adaptate fiecărei boli și fiecărei regiuni, nu aplicate după o rețetă generală. „Focarele de boli transmise de la animale au cauze multiple, modelate de sistemul socio-ecologic”, spune Sadie Ryan. Echipa recomandă totodată acces mai bun la îngrijire medicală și o supraveghere coordonată a bolilor la nivel global, astfel încât focarele să fie detectate devreme, înainte să devină epidemii.

Fragmentarea pădurilor și scăderea ploilor cresc riscul bolilor transmise de țânțari și căpușe, dar nu există o cauză unică pentru toate bolile emergente. Multe focare rămân nedetectate acolo unde oamenii sunt departe de medic.

---

Sursă: Rory Gibb, Sadie J. Ryan (primii autori, cu contribuție egală), David M. Pigott, Maria del Pilar Fernandez, Renata L. Muylaert, Gregory F. Albery, Daniel J. Becker, Jason K. Blackburn, Hernan Caceres-Escobar, Michael Celone, Evan A. Eskew, Hannah K. Frank, Barbara A. Han, Colin J. Carlson (autor coordonator) și colaboratorii — University College London (UCL People and Nature Lab), University of Florida (Emerging Pathogens Institute), Yale University și alte instituții din rețeaua Verena Institute — The anthropogenic fingerprint on emerging infectious diseases, Nature, publicat pe 23 septembrie 2026. DOI: 10.1038/s41586-026-11058-6