Cel mai mare canion din Sistemul Solar încă se rupe: un cutremur marțian din 2021 indică o falie activă

–

–

Un cutremur marțian înregistrat în 2021 a venit din adâncul crustei de sub Valles Marineris, cel mai mare canion din Sistemul Solar. Studiul spune că a fost cauzat de o falie veche de miliarde de ani, care încă se mișcă.

Pe 25 august 2021, seismometrul sondei NASA InSight a înregistrat evenimentul S0976a. Este singurul cutremur din întreaga misiune care a putut fi localizat în emisfera vestică a planetei, adică de partea opusă a lui Marte față de locul unde stătea sonda. Cercetătorii de la Imperial College London și Columbia University l-au reanalizat și publică acum rezultatul în Nature Communications.

Echipa condusă de Jung-Hun Song a comparat undele seismice care au ajuns la InSight și a reconstituit, din amplitudinile și direcțiile lor, felul în care s-a mișcat roca la sursă. Cea mai bună potrivire este o falie de tip decroșare (strike-slip), abruptă și adânc înrădăcinată, la 20-40 km sub partea vestică a canionului. Blocurile de crustă alunecă lateral unul pe lângă altul.

Ce au exclus cercetătorii

Un semnal seismic poate avea și alte cauze. Autorii au testat impactul unui meteoroid, o alunecare de teren și alte deplasări de masă, dar niciuna dintre ele nu a reprodus undele observate. Imaginile din orbită, făcute după eveniment, nu arată niciun crater nou și nicio alunecare de teren mare în zonă.

„Ceea ce face rezultatul convingător este că mai multe tipuri de dovezi complet diferite indică în aceeași direcție”, spune Jung-Hun Song, autorul principal. Până acum nu se știa sigur că faliile canionului mai sunt active.

O structură veche, încă în funcțiune

Valles Marineris are aproape 3.900 km lungime, până la 600 km lățime și peste 9 km adâncime. Faliile lui s-au format acum miliarde de ani. Autorii leagă reactivarea lor de trei surse posibile de tensiune: răcirea îndelungată a planetei, tensiunile din regiunea vulcanică învecinată Tharsis și efectele locale ale canionului însuși.

„Structuri create acum miliarde de ani pot rămâne importante și pot controla și azi locul unde se rupe crusta”, spune Folarin Kolawole, coautor la Columbia University. Doyeon Kim, autoarea principală de la Imperial, numește S0976a „un eveniment extraordinar, cu rol important în înțelegerea Planetei Roșii”.

Ce rămâne de reținut

Concluzia se bazează pe un singur eveniment, văzut de o singură stație seismică. Mecanismul de falie este cea mai bună explicație a datelor, nu o observație directă. Alte semne de falii active, tot din datele InSight, au fost raportate și la Cerberus Fossae și în sudul câmpiei Elysium Planitia. Misiunea InSight s-a încheiat în 2022, deci nu mai există un seismometru care să verifice rezultatul cu evenimente noi.

Valles Marineris nu este o cicatrice moartă. Datele din 2021 arată că măcar o parte a lui se mai rupe, dar un singur cutremur nu poate spune cât de des sau cât de repede.


Sursă: Jung-Hun Song (Imperial College London), Folarin Kolawole (Columbia University / Lamont-Doherty Earth Observatory), Doyeon Kim (Imperial College London) și colaboratori, „Active crustal straining and fault reactivation at Valles Marineris”, Nature Communications, octombrie 2026. Articolul · Comunicatul Imperial College London · Comunicatul Columbia Climate School

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *