Pe Patience Seamount, un munte submarin din largul Tasmaniei, numărul anghilelor de adâncime atinge un maxim între martie și mai. Un studiu bazat pe sonar și camere video estimează 2,8 milioane de exemplare, în total aproape 3.550 de tone.

Patience Seamount este un vulcan stins aflat în Parcul Marin Huon, la aproximativ 60 de mile marine sud-vest de Hobart. Vârful lui se află la circa 857 de metri sub suprafața mării, iar baza coboară la aproximativ 1.250 de metri. Pescarii știau încă din anii 1980 că acolo se adună anghile, iar cercetătorii de la CSIRO, agenția științifică națională a Australiei, le-au confirmat prezența cu camere subacvatice abia la mijlocul anilor 2000.

Specia este Diastobranchus capensis, o anghilă care își petrece toată viața în adâncul oceanului.

Cum numeri pești la peste o mie de metri adâncime

Echipa condusă de Ben Scoulding, de la CSIRO, a făcut nouă campanii de măsurători cu sonar între 2023 și 2025, printre care și curse ale navei de cercetare RV Investigator. Din navă se trimit impulsuri sonore, iar puterea ecourilor arată cât de multă materie vie se află dedesubt. Sonarul nu deosebește însă speciile, iar pe același munte trăiește și orange roughy (Hoplostethus atlanticus), un pește căutat de pescari.

Soluția a fost o cameră remorcată aproape de fund, care a arătat cine stă unde. Anghilele ocupă terenul mai plat și mai adânc de la baza vestică a muntelui, în jur de 1.100 de metri, iar orange roughy preferă pantele abrupte de sus. Câteva exemplare au fost capturate pentru a li se verifica starea.

La maximul din martie până în mai, estimarea este de 3.547 până la 3.557 de tone, adică aproximativ 2,8 milioane de anghile, cu o greutate medie de circa 1,3 kilograme. Aglomerarea se întinde pe circa 3 kilometri în lungime și 2 în lățime. Pentru orange roughy, echipa a folosit o valoare prudentă, de 200 până la 850 de tone, luată din evaluări mai vechi ale stocului, pentru că estimările fără o astfel de limită păreau imposibile. Cifra rămâne o estimare: transformarea ecourilor în tone depinde de cât de puternic reflectă sunetul o singură anghilă, iar camerele remorcate acoperă doar o parte din munte.

Un loc de reproducere pe care nimeni nu l-a văzut în funcțiune

Mai multe indicii duc spre reproducere. Majoritatea femelelor examinate aveau ouă într-un stadiu avansat, toate anghilele examinate aveau stomacul gol, iar numărul lor crește brusc între martie și mai, în toamna emisferei sudice. Traulere și curse de cercetare au prins femele cu ouă dezvoltate și în decembrie. Scoulding spune că este singura adunare cunoscută de acest fel pentru o anghilă de adâncime.

Reproducerea rămâne totuși o deducție. Nimeni nu a văzut anghilele eliberând ouă, iar larvele nu au fost urmărite până la munte. Nu se știe de unde vin animalele, cât timp rămân sau încotro se duc ouăle fecundate. Nu se știe nici de ce tocmai Patience, deși în Parcul Marin Huon și în zona Tasman Fracture sunt aproximativ 120 de munți submarini, iar niciunul nu are o adunare asemănătoare.

Muntele a fost pescuit cu traulul, iar acum este protejat. Cercetătorii au documentat semne de refacere: corali vii care revin în zone traulate și populații de orange roughy care se reconstruiesc. Scoulding spune că situl poate fi revizitat la câțiva ani, iar dacă ecosistemul își revine în continuare, adunarea ar putea crește și mai mult.

Cifra de 2,8 milioane este o estimare făcută din ecouri de sonar, iar adunarea ar putea fi un loc de reproducere, dar asta nu a fost observat direct. Rămâne deschisă întrebarea de ce anghilele aleg tocmai acest munte dintre cei aproximativ 120 din zonă.

---

Sursă: Ben Scoulding și colaboratorii, CSIRO (Australia), „A unique ecological phenomenon quantified by hydroacoustics: the deep-sea eel spawning aggregation at Patience Seamount”, Royal Society Open Science, vol. 13, nr. 10, 2026, DOI: [10.1098/rsos.260397]