Câmpul magnetic din coroana Soarelui, care stă în spatele erupțiilor solare, a fost estimat pentru prima dată în trei dimensiuni din observații reale. Echipa a combinat lumina polarizată cu undele din coroană, folosind date deja existente.

Câmpul magnetic al Soarelui se măsoară la suprafață din anii 1950. În coroană, atmosfera lui exterioară, unde se formează erupțiile și ejecțiile de masă, este mult mai greu de măsurat, pentru că semnalele sunt extrem de slabe. Până acum, imaginea câmpului de acolo venea în principal din modele matematice.

Un studiu publicat pe 28 octombrie în The Astrophysical Journal Letters propune altceva. Echipa condusă de Alin Paraschiv, de la National Solar Observatory din SUA, spune că a obținut primele estimări cu trei componente ale câmpului coronal din observații reale. Paraschiv descrie rezultatul drept prima privire asupra „arhitecturii magnetice ascunse” a Soarelui în trei dimensiuni, obținută fără un instrument nou, ci prin descifrarea luminii și a undelor care ajung deja la noi.

Lumină polarizată și unde care aleargă prin coroană

Coroana emite lumină infraroșie la anumite lungimi de undă, produsă de atomi de fier puternic ionizați (liniile Fe XIII, de 1.074,7 și 1.079,8 nanometri). Lumina este polarizată, iar polarizarea păstrează informații despre direcția câmpului magnetic. Polarizarea circulară ar da direct componenta câmpului orientată spre noi sau în direcția opusă, dar este atât de slabă încât cere telescoape uriașe. Instrumentele cu câmp larg și deschidere mică de la Mauna Loa, CoMP și succesorul lui UCoMP, nu o pot măsura.

Echipa a folosit un al doilea indiciu: undele Alfvén, unde magnetice care se propagă prin coroană. Viteza lor depinde de intensitatea câmpului, iar CoMP și UCoMP pot urmări mișcarea lor. Combinând polarizarea cu viteza undelor, metoda numită IQUD obține intensitatea câmpului în planul cerului și, indirect, componenta orientată spre noi sau în direcția opusă, pe care metodele obișnuite nu o pot măsura direct. Metoda fusese validată teoretic într-o lucrare anterioară a lui Paraschiv, din același an.

Ce arată hărțile și unde se opresc

Datele sunt observații CoMP din 14 octombrie 2016 și UCoMP din 1 iunie 2022, de la Observatorul Solar Mauna Loa din Hawaii. CoMP a dat rezultate rezonabile până la înălțimi aparente de 15 până la 25 la sută din raza Soarelui deasupra suprafeței, iar UCoMP, mai sensibil, până la 20 până la 45 la sută, mai ales deasupra regiunilor active. Hărțile arată structuri magnetice răsucite deasupra petelor solare și a regiunilor active.

Limitele sunt clare. Rezoluția în timp este de aproximativ o oră, deci schimbările rapide nu pot fi urmărite. Hărțile acoperă doar regiunile coroanei vizibile pentru cele două instrumente, iar metoda este încă în validare și nu a fost integrată în procesarea de rutină a observatorului. Codul și datele sunt publice. Daniela Adriana Lacatus, de la NCAR, unul dintre autorii lucrării, a spus că echipa vrea ca cât mai mulți cercetători să încerce metoda. Autorii speră că hărți de acest tip vor ajuta la verificarea modelelor activității solare și, pe termen lung, la prognoza vremii spațiale.

Hărțile sunt estimări, nu măsurători directe, și acoperă doar zonele văzute de două instrumente de la Mauna Loa. Valoarea lor stă în metodă: dacă alte echipe o confirmă, observațiile existente ar putea fi refolosite pentru a verifica modelele câmpului magnetic al Soarelui.

---

Sursă: Alin Razvan Paraschiv, Zihao Yang, Daniela Adriana Lacatus, Momchil Molnar; National Solar Observatory, NSF NCAR și Southwest Research Institute, „A First Global Full-vector Coronal Magnetic Field Inference Using MLSO CoMP and UCoMP Observations”, The Astrophysical Journal Letters, vol. 1011, nr. 1, L23, 2026, DOI: 10.3847/2041-8213/aead9e