În tumulul Tunnug 1, din sudul Siberiei, arheologii au găsit peste o mie de semințe de canabis și șuvițe de păr cu urme chimice ale plantei. Datate la începutul secolului al VIII-lea î.Hr., ar fi cea mai veche dovadă directă a consumului de cannabis pentru efectul lui psihoactiv.

Tunnug 1 este un tumul cu diametrul de aproximativ 140 de metri, aflat în Valea Uyuk din Republica Tuva, în sudul Siberiei. Aparține culturii Arzhan, de la începutul perioadei scitice, iar sciții erau nomazi călăreți din stepele Asiei Centrale. Săpăturile au început în 2017. Mormântul are camere din lemn, podoabe de bronz, arme, echipament de călărie și zeci de cai sacrificați. Studiul, condus de arheologul Gino Caspari, de la Universitatea din Berna, se oprește la șase persoane îngropate în patru structuri de lemn.

Semințe lăsate acolo cu intenție

Printre obiecte, echipa a observat puncte negre mici, care s-au dovedit semințe de canabis. Sunt peste o mie, multe întregi, și seamănă cu cele ale canabisului sălbatic, nu cu soiurile domesticite de azi. Datarea cu radiocarbon a unora dintre ele indică începutul secolului al VIII-lea î.Hr., adică aproximativ 2.800 de ani în urmă. Caspari spune că semințele nu au ajuns acolo din întâmplare, ceea ce arată că planta conta pentru comunitate.

Semințele singure nu dovedesc însă un consum de drog. Din canabis se presa ulei și se obțineau fibre pentru țesături, așa că prezența lor într-un mormânt are mai multe explicații. A fost nevoie de o probă care să arate că planta a ajuns în corpul oamenilor.

Ce a arătat analiza părului

Cercetătorii au analizat prin spectrometrie de masă șuvițe de păr păstrate, printre care și împletituri. În toate probele testate au apărut semnale clare de canabinol (CBN), un compus care se formează când THC, ingredientul psihoactiv principal al canabisului, se degradează în timp. Au apărut și semnale mult mai slabe, compatibile cu THC însuși.

Pe baza acestor urme și a semințelor din același mormânt, autorii concluzionează că planta a fost folosită pentru proprietățile ei psihoactive. Cum anume rămâne necunoscut: fumată, mâncată, băută ca ceai sau inhalată indirect, toate variantele sunt posibile. Caspari spune că datele susțin ideea că canabisul făcea parte din ritualurile funerare.

Rezultatul ar împinge consumul dovedit al plantei cu cel puțin 300 de ani mai devreme decât ce se știa din China vecină, potrivit relatării Associated Press. Istoricul grec Herodot scria în jurul anului 440 î.Hr. despre locuitori din Asia Centrală care fumau canabis. Mormântul din Tuva este cu peste trei secole mai vechi decât relatarea lui.

O obiecție din afara echipei

Volker Auwaerter, șeful toxicologiei criminalistice la Centrul Medical Universitar din Freiburg, care nu a participat la studiu, a spus, citat de Associated Press, că analiza părului este „slabă din punct de vedere științific”. Motivul: datele nu pot deosebi consumul de expunerea externă, pentru că părul îngropat lângă cannabis ar fi putut absorbi urme din jur. El a spus că un test de toxicologie criminalistică ar fi fost recomandabil și ușor de organizat.

Elisa Guerra Doce, de la Universitatea din Valladolid, tot din afara echipei, observă că analiza toxicologică a părului nu e o noutate în arheologie și a mai fost folosită pentru a identifica consumul de substanțe psihoactive. Ea apreciază că studiul arată că planta nu a fost doar depusă ca ofrandă funerară, ceea ce susține ideea consumului.

Echipa a început să secvențieze ADN-ul din semințe, pe care Caspari îl descrie drept cel mai vechi ADN de canabis cunoscut. Rezultatele nu au fost încă publicate. Caspari se așteaptă ca, în anii următori, ADN-ul să ajute la rescrierea unei părți din istoria domesticirii cannabisului, dar deocamdată este doar o așteptare.

Mormântul de la Tunnug 1 oferă cel mai vechi indiciu direct că cannabisul era consumat pentru efectul lui psihoactiv, dar interpretarea analizei părului este contestată de un toxicolog independent. Nu se știe cum era folosit, iar ADN-ul semințelor, care ar putea spune mai mult despre domesticirea plantei, nu a fost încă publicat.

---

Sursă: Gino Caspari și colaboratorii (echipă din Germania, Rusia, Suedia și Elveția), Universitatea din Berna, studiu despre canabisul din tumulul Tunnug 1, Valea Uyuk, Tuva (titlul exact al lucrării de completat), Science, 5 noiembrie 2026, DOI: 10.1126/science.aeg3800