Un studiu din Science Advances a numărat cel puțin 107.356 de specii de animale, plante și ciuperci folosite și comercializate în lume, de peste două ori mai multe decât estimarea anterioară. Cifra reală ar putea fi mai mare, pentru că lipsesc datele.

Când ne gândim la comerțul cu specii sălbatice, ne vin în minte tigri, elefanți și pangolini. Imaginea e incompletă. O echipă internațională condusă de Alice Hughes, de la Universitatea din Melbourne, a strâns la un loc evidențele din mai multe programe de monitorizare și a ajuns la un total care depășește cu mult estimările de până acum.

Mult mai multe decât tigrii și elefanții

Estimarea folosită până acum, din evaluarea platformei științifice internaționale pentru biodiversitate IPBES, era de aproximativ 50.000 de specii. Noul studiu a găsit cel puțin 107.356 de specii sălbatice, fără cele domesticite, folosite sau comercializate. Dintre ele, 47.685 sunt animale, iar cel puțin 49.723 sunt plante. Analiza include și ciupercile, un grup puțin urmărit de sistemele de monitorizare. Până la 31.306 dintre animale sunt vertebrate, adică aproximativ 42% din toate vertebratele descrise.

Comerțul acoperă mult mai mult decât traficul ilegal. Intră în el cherestea, fructe de mare, plante medicinale, animale de companie, flori tăiate, pești ornamentali și ciuperci, iar cea mai mare parte este legală. Valoarea comerțului legal este de aproximativ zece ori mai mare decât a celui ilegal.

Datele care lipsesc

Cifra de 107.356 e probabil un minim, spun autorii, pentru că datele sunt fragmentate. Statele Unite sunt singura țară care înregistrează sistematic și publică date despre comerțul cu o gamă largă de specii. Peste un sfert dintre speciile de animale din studiu apar doar în baza de date a comerțului care intră în SUA. „Pentru cea mai mare parte a lumii, date echivalente pur și simplu nu există”, spune Hughes.

Chiar și acolo unde există evidențe, puține programe notează dacă animalul provine din natură sau din reproducere în captivitate, în ce cantități se comercializează și dacă ritmul de exploatare poate fi susținut. Ținta privind comerțul din cadrul Cadrului global pentru biodiversitate Kunming-Montreal acoperă, potrivit lui Hughes, doar 2–3% dintre speciile comercializate și lasă deoparte restul de 97%. Fără monitorizare adecvată, cresc riscurile de supraexploatare, de răspândire a bolilor de la animale la oameni și de introducere a unor specii invazive.

Ce propun autorii și ce nu arată cifra

Cercetătorii cer declarații vamale standardizate între țări și raportare mai detaliată, pe specii, inclusiv pentru cele care nu intră sub incidența Convenției CITES. Ei sugerează și permise electronice în locul celor pe hârtie, plus verificări automate care să semnaleze neconcordanțe între ce se declară și ce se transportă. Hughes spune că procesele vamale și sanitar-veterinare existente ar putea fi adaptate pentru un sistem robust, deși implementarea la scară largă cere negocieri între țări.

Studiul numără specii, nu cantități. Nu spune care dintre ele sunt în pericol și nici cât de mult le afectează comerțul populațiile. Pentru majoritatea speciilor, spune Hughes, nu există date nici măcar despre cantități și origine, cu atât mai puțin despre starea populațiilor.

Comerțul cu specii sălbatice este de peste două ori mai larg decât se credea, iar pentru majoritatea speciilor lipsesc datele de bază, așa că nu se poate spune încă dacă este sustenabil.

---

Sursă: Alice Hughes (Universitatea din Melbourne), Oscar Morton (Universitatea din Sheffield), Samuel Pironon (Queen Mary University of London) și alți coautori — „The true scale of global wildlife trade is obscured by data gaps”, Science Advances, 2026, DOI: 10.1126/sciadv.aei3504