Analiza unei roci din estul provinciei Hebei, formată acum 3,95 miliarde de ani, arată că o crustă oceanică alterată la suprafață a fost îngropată rapid la peste 50 de kilometri adâncime și parțial topită. O echipă internațională, cu cei mai mulți autori de la Academia Chineză de Științe Geologice din Beijing, descrie acum o rocă și mai neobișnuită, găsită în Cratonul Chinei de Nord.

Rocile mai vechi de 3,9 miliarde de ani sunt rarisime pe Pământ, pentru că procesele geologice le-au distrus sau le-au transformat în timp. Din cauza asta, se discută încă și astăzi când s-a format prima crustă continentală și când a început tectonica plăcilor. Singurele roci mai vechi de 3,9 miliarde de ani documentate fără echivoc până acum proveneau din complexul gnaisic Acasta, din Canada. O echipă de la Universitatea Jilin, din China, descrie acum o rocă și mai neobișnuită, găsită în Cratonul Chinei de Nord.

O rocă rară din estul Chinei

Roca este un gnais trondhjemitic din estul provinciei Hebei: o rocă deschisă la culoare, formată prin topirea parțială a unei roci bazaltice și apoi metamorfozată. Cercetătorii au datat în ea cristale de zircon, un mineral care păstrează vârsta și semnătura chimică a magmei din care s-a format. Zirconii au 3,95 miliarde de ani.

Compoziția lor oferă două indicii. Valorile ridicate ale izotopului de oxigen, în medie +6,77‰, arată că roca-sursă bazaltică fusese alterată la temperaturi joase, adică ajunsese în contact cu apa la suprafață. Valorile izotopice ale hafniului arată că sursa provenea dintr-un rezervor de manta epuizat încă din Hadean, prima eră a Pământului. Rezervorul era ce rămăsese în manta după ce crusta se separase de ea, cel mai devreme acum 4,3 miliarde de ani.

Îngropată rapid, la peste 50 de kilometri

Modelările termodinamice arată că magma-mamă s-a format prin topirea parțială, între 8 și 16%, a unei cruste bazaltice, la presiuni de peste 1,6 gigapascali și temperaturi între 740 și 820 °C. Presiunea corespunde unei adâncimi de peste 50 de kilometri. Pentru acea adâncime, temperatura e relativ joasă, ceea ce sugerează că roca de la suprafață a coborât repede, înainte să apuce să se încălzească.

Diferența față de rocile de la Acasta, vechi de aproximativ 4,0 miliarde de ani, e importantă. Ele indică o formare la presiune joasă, pe când roca din Hebei are semnăturile chimice ale unei formări la presiune înaltă. Autorii interpretează datele ca pe urma unui episod de subducție, adică a scufundării crustei în manta.

Ce nu spune încă studiul

Concluziile se bazează pe o singură rocă dintr-un singur loc. Autorii scriu că cel mai probabil este vorba de un eveniment de subducție trecător. Asta nu dovedește că tectonica plăcilor funcționa continuu încă de atunci, iar dezbaterea despre momentul ei de început rămâne deschisă. Adâncimea, temperatura și gradul de topire sunt rezultate de modelare, nu măsurători directe.

Roca din Hebei arată că, acum 3,95 miliarde de ani, crusta alterată de apă a ajuns la peste 50 de kilometri adâncime, dar rămâne de văzut dacă a fost un episod izolat sau începutul tectonicii plăcilor.

---

Sursă: Hangqiang Xie, Chunyan Dong, Pengchuan Li, Rongfeng Ge, Simon A. Wilde, Shoujie Liu, Dunyi Liu, Yusheng Wan — Beijing SHRIMP Center, Institutul de Geologie, Academia Chineză de Științe Geologice, Beijing; Colegiul de Științe ale Pământului, Universitatea Jilin, Changchun; Universitatea Nanjing; Școala de Științe ale Pământului și Planetare, Universitatea Curtin, Perth — „Hadean mantle depletion and 3.95-Gyr subduction implied by North China rocks”, Nature, 11 noiembrie 2026, DOI: 10.1038/s41586-026-11280-2