Femeile cu cele mai mari concentrații de PFOA și PFOS în sânge au dezvoltat mai des o formă agresivă de cancer de sân, fără receptori pentru estrogen. Studiul arată o asociere, nu dovedește că poluanții provoacă boala.

Cercetători de la Institutele Naționale de Sănătate (NIH) din SUA au analizat sânge recoltat cu ani înainte de diagnostic de la femei care au dezvoltat ulterior cancer de sân. Au măsurat 17 substanțe per- și polifluoroalchilice, cunoscute drept PFAS sau poluanți „eterni”, și au comparat nivelurile cu tipul de cancer apărut. Rezultatele au fost publicate pe 5 noiembrie în Journal of Clinical Oncology.

PFAS sunt folosite în multe produse de consum și se descompun greu în mediu, iar în corp pot rămâne ani de zile. Majoritatea oamenilor au niveluri măsurabile de PFOA și PFOS în organism, deși aceste două substanțe au fost în mare parte retrase și înlocuite cu alte PFAS.

Ce au comparat cercetătorii

Datele provin din Sister Study, coordonat de Institutul Național de Științe ale Sănătății Mediului (NIEHS). Între 2003 și 2009, studiul a înrolat 50.884 de femei cu vârste între 35 și 74 de ani din SUA și Puerto Rico. Niciuna nu avea cancer de sân la intrare, dar fiecare avea o soră sau o soră vitregă diagnosticată cu boala.

Pentru analiza PFAS au fost incluse 1.609 femei care au dezvoltat ulterior cancer de sân și un eșantion de comparație de 2.269 de femei. Sângele fusese recoltat cu ani înainte de diagnostic, ceea ce a permis compararea expunerii anterioare cu evoluția ulterioară.

Ce au găsit

Comparând cel mai expus sfert al femeilor cu cel mai puțin expus, cercetătorii au observat un risc relativ cu 67% mai mare de cancer de sân fără receptori pentru estrogen (ER-negativ) în grupul cu cel mai mult PFOA și cu 93% mai mare, aproape dublu, în grupul cu cel mai mult PFOS. Pentru tumorile cu receptori pentru estrogen nu au apărut asocieri similare, iar pentru cancerul de sân în ansamblu nu s-a văzut o legătură clară.

Tumorile ER-negative nu depind de semnalizarea prin receptorii de estrogen pentru a crește. Ele tind să fie mai agresive și să aibă o evoluție mai grea, iar factorii de risc cunoscuți sunt puțini. Autorii au confirmat rezultatul printr-o meta-analiză a studiilor anterioare. Pentru PFOA, asocierea cu cancerul ER-negativ a fost susținută (risc relativ 1,30), iar pentru PFOS a fost pozitivă, dar mai puțin concludentă (1,20, cu un interval de încredere care include și lipsa oricărui efect).

Cum se citesc cifrele

Procentele de mai sus descriu diferențe relative între grupuri, nu șansa individuală a unei femei de a face cancer de sân. Studiul arată o asociere și nu dovedește că substanțele provoacă boala.

Fiindcă legătura apare la tumori independente de hormoni, autorii sugerează că PFAS ar putea acționa prin schimbări ale activității genelor sau ale răspunsului imun, dar studiul nu a testat aceste explicații. Ei cer cercetări pe grupuri mai expuse și pe PFAS-urile noi, care le-au înlocuit pe cele retrase. Primul autor, Che-Jung Chang, spune că „aceste rezultate contează pentru sănătatea femeilor în general”, iar expunerea la PFAS este, în principiu, una care poate fi redusă.

Două dintre cele mai cunoscute substanțe PFAS sunt asociate cu un risc mai mare de cancer de sân ER-negativ, dar nu cu cancerul de sân în ansamblu. O asociere nu înseamnă cauzalitate, iar întrebarea rămâne deschisă pentru substanțele care le-au înlocuit.

---

Sursă: Che-Jung Chang, K. Pullella, A. P. Keil și colab., autor senior Alexandra White, „Per- and Polyfluoroalkyl Substance Exposure and Breast Cancer Incidence in the Sister Study”, National Institutes of Health (NIEHS), Journal of Clinical Oncology, 5 noiembrie 2026, DOI: 10.1200/JCO-26-00318. Comunicat: NIH.