Cercetătorii au publicat un atlas al ganglionilor bazali, zona creierului implicată în mișcare, obiceiuri și dependențe, făcut pe celule de la oameni, macaci și marmosete. Harta ar putea ajuta la înțelegerea unor boli, de la Parkinson la schizofrenie.

Pe 12 noiembrie, un consorțiu din cadrul inițiativei americane BRAIN (BRAIN Initiative Cell Atlas Network, BICAN) a publicat, în revistele Cell Press, un pachet de peste douăzeci de lucrări despre ganglionii bazali. Nucleul pachetului este un atlas comparat între specii, construit pe aproximativ 24 de milioane de celule de la oameni, macaci și marmosete.

Ganglionii bazali sunt un grup de structuri adânci ale creierului, implicate în mișcare, luarea deciziilor, emoții și formarea obiceiurilor. Ei au legături genetice și moleculare cu boli precum Parkinson, Huntington, sindromul Tourette, schizofrenia, tulburarea bipolară și dependențele.

Ce este un atlas celular

Un atlas celular nu seamănă cu o hartă anatomică obișnuită. Pentru fiecare celulă se măsoară ce gene sunt active, ce modificări chimice reglează genele (epigenomul) și unde se află celula în țesut. Atlasul ganglionilor bazali integrează profiluri moleculare, hărți spațiale și un cadru anatomic comun, într-o clasificare a tipurilor de celule la oameni, macaci și marmosete.

Pentru ca datele să poată fi comparate între laboratoare și specii, echipele au construit o taxonomie consensuală a tipurilor de celule. Ed Lein, director la Allen Institute, spune că această clasificare moleculară funcționează pe tipuri diferite de date și în laboratoare diferite. Hongkui Zeng, de la același institut, explică de ce lista contează: „Bolile sunt întotdeauna specifice unui tip de celulă.”

Ce au descoperit

Printre rezultate se află un tip rar de neuron, notat STR D2 SMYD2-HTR7, care produce receptorul pentru serotonină HTR7. Studiile anterioare nu îl găsiseră, iar acum el este legat de un risc mai mare de schizofrenie. Alte lucrări din pachet au găsit, în anumite tipuri de celule, modificări genetice care ar putea avea un rol în autism, precum și schimbări ale activității genelor odată cu vârsta, specifice fiecărui tip de celulă.

Echipa de la Salk Institute, coordonată de Joseph Ecker și Margarita Behrens, a profilat metilarea ADN-ului și structura tridimensională a cromatinei în 197.003 celule de la șapte donatori. Împreună cu date existente, ele formează un atlas de 261.331 de celule. Un astfel de atlas epigenomic poate ajuta la interpretarea locurilor din genom în care riscul genetic pentru boli ale ganglionilor bazali se manifestă.

Ce nu înseamnă încă

Atlasul este o resursă de referință, nu un tratament. Legăturile cu bolile rămân potențiale, iar identificarea lor, dezvoltarea terapiilor și testarea lor vor cere timp. Ecker vede în astfel de date materia primă pentru inteligența artificială: „Un atlas îți spune ce există; un model de inteligență artificială îți spune ce s-ar putea întâmpla.”

Datele vor fi împărtășite deschis comunității științifice, iar atlasul epigenomic poate fi explorat online. Echipa vrea să extindă munca la întregul creier uman, un obiectiv pe care îl consideră la îndemână, dar fără o dată anunțată.

Ganglionii bazali au acum un atlas celular de referință, deschis oricui vrea să-l folosească. El nu este un tratament, dar ajută la identificarea celulelor în care ar trebui căutate cauzele unor boli ale creierului.

---

Sursă: consorțiul BICAN, „Toward an integrated framework for a human and mammalian brain cell atlas”, Cell, vol. 189, nr. 23, p. 7289–7308, 12 noiembrie 2026, DOI: 10.1016/j.cell.2026.10.031. Autori corespondenți: Joseph R. Ecker (Salk Institute), Michael Hawrylycz, Ed S. Lein, Carol L. Thompson, Hongkui Zeng (Allen Institute), Bing Ren (New York Genome Center), Owen White (University of Maryland), Guo-Qiang Zhang (UT Health Houston). Comunicate: Salk Institute, Allen Institute.