Galaxiile pitice aruncă în spațiu aproape tot oxigenul produs de propriile stele

–

–

Galaxiile pitice apropiate păstrează în medie doar circa 11% din oxigenul făcut de propriile stele. Restul e alungat de vânturile supernovelor, mai eficient decât prevăd simulările, iar astronomii nu știu încă unde a ajuns.

Oxigenul este cel mai răspândit element din Univers după hidrogen și heliu. Se măsoară relativ ușor, iar felul în care îl produc stelele este bine înțeles, de aceea astronomii îl folosesc ca să urmărească cum se împrăștie elementele chimice într-o galaxie. Un nou studiu cu telescopul spațial Hubble a numărat oxigenul din 37 de galaxii pitice din vecinătatea noastră, galaxii cu de la câteva mii până la sute de milioane de stele. Rezultatul a fost neașteptat: din oxigenul pe care stelele lor l-au produs, în galaxii a rămas doar o mică parte.

Un recensământ al oxigenului

Proiectul se numește GLOW, de la „Galaxies Losing Oxygen via Winds”, adică galaxii care își pierd oxigenul prin vânturi, și este finanțat de NASA și de National Science Foundation. Îl coordonează Kristen Wingfield McQuinn, de la Space Telescope Science Institute din Baltimore și de la Universitatea Rutgers. Galaxiile alese se află la distanțe de aproximativ 1 până la 6 megaparseci, adică între circa 3 și 20 de milioane de ani-lumină, iar masa stelelor lor este între 10^6,5 și 10^9,5 mase solare. Sunt suficient de aproape pentru ca Hubble să distingă stelele individuale, ceea ce nu se întâmplă pentru majoritatea galaxiilor pitice cunoscute, și au mase pentru care teoria prezice că supernovele alungă tot mai mult oxigen.

Pentru fiecare galaxie, cercetătorii au reconstituit istoria formării stelelor din imagini optice de arhivă ale telescopului Hubble și au calculat cât oxigen au produs stelele de-a lungul timpului. Au adăugat date de la telescopul Spitzer, acum retras, și de la instalațiile radio Very Large Array și Australia Telescope Compact Array, apoi au comparat oxigenul produs cu cel care se găsește azi în stele, în gaz și în praf.

Cât oxigen lipsește

Galaxiile din eșantion păstrează între 4% și 25% din oxigenul produs, cu o medie de aproximativ 11%. Aproape 80% dintre ele, adică 29 din 37, păstrează cel mult 15%. Cu cât galaxia e mai mică și se rotește mai încet, cu atât păstrează mai puțin. Aproape tot oxigenul care a rămas se află în gaz, iar în stele este de obicei doar 1 până la 2%.

Simulările actuale nu explică așa ceva. Cele hidrodinamice reproduc relația dintre masă și compoziția chimică a galaxiilor, dar prevăd o păstrare a oxigenului mult mai mare decât cea observată. Într-un model, valoarea prevăzută e de două până la patru ori mai mare decât cea măsurată. Vânturile galactice stârnite de supernove par să alunge oxigenul din galaxiile cu masă mică mai eficient decât cred modelele. Grace Telford, de la Universitatea Utah, explică raționamentul: oxigenul a fost făcut în interiorul galaxiilor, deci trebuie să fi fost expulzat de acolo.

Unde a ajuns oxigenul

În gazul care înconjoară galaxiile, numit mediu circumgalactic, s-a detectat oxigen ionizat, dar nu e clar dacă oxigenul lipsă se află acolo sau a fost expulzat complet. Cu anumite ipoteze, mediul circumgalactic ar putea ține între 5% și 35% din oxigenul produs, dar autorii concluzionează că cea mai mare parte rămâne nelocalizată și că nu se știe dacă a ajuns în spațiul dintre galaxii. Printre rezervele studiului, autorii notează că discurile de hidrogen au o întindere limitată în calcule.

McQuinn are un program aprobat la telescopul spațial Roman, pentru a căuta galaxii pitice mai mici și mai slabe pe o zonă mare de cer, urmând să le observe mai adânc cu Hubble și cu telescopul spațial James Webb. Telford vrea să folosească Hubble ca să studieze stelele masive individuale care produc și expulzează oxigen, iar pentru asta se folosește de unele ținte din GLOW.

Galaxiile pitice produc mult oxigen, dar în medie păstrează doar circa 11%, iar restul a fost alungat de vânturile supernovelor într-un loc pe care astronomii încă nu l-au găsit.


Sursă: Kristen B. W. McQuinn, O. Grace Telford, Andrey V. Kravtsov, Joseph Burchett, Roger Cohen, Laura Hunter, Evan D. Skillman, Julia Roman-Duval, Danielle A. Berg, John M. Cannon, John Chisholm, Julianne J. Dalcanton, Andrew E. Dolphin, Liese van Zee, Benjamin Williams — Space Telescope Science Institute, Rutgers University, University of Utah, University of Chicago, New Mexico State University, Dartmouth College, University of Minnesota, University of Texas at Austin, Macalester College, Flatiron Institute, University of Washington, University of Arizona și Indiana University — „GLOW. II. A Census of Oxygen in Low-mass Galaxies”, The Astrophysical Journal, 2 noiembrie 2026, DOI: 10.3847/1538-4357/ae93a6. Comunicat: NASA Science

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *