Cercetători de la Stanford au creat, din scanări ale creierului în repaus, un scor care împarte adulții fără probleme de memorie în două grupuri. Cei cu tipar „asemănător Alzheimer” au decăzut mai repede și au primit mai des un diagnostic în anii următori.
Unii oameni ajung la 75 de ani sau mai mult cu o memorie comparabilă cu a unei persoane de circa 45 de ani și cu funcții executive normale pentru vârsta lor. Cercetătorii îi numesc „SuperAgers”. Potrivit comunicatului Stanford Medicine, aproximativ 10% dintre vârstnici ar putea îndeplini aceste criterii, în funcție de definiția folosită. O echipă de la Stanford a pornit de la întrebarea ce se întâmplă în creierul lor și a căutat un tipar care ar putea ajuta la depistarea timpurie a bolii Alzheimer.
Creierul în repaus, comparat la cele două capete ale îmbătrânirii
Echipa condusă de Yu Zhang și de Kanhao (Alex) Zhao a folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) în repaus, adică scanări făcute în timp ce participanții stau nemișcați. Tehnica urmărește variațiile oxigenului din sânge, o măsură indirectă a activității creierului, iar cercetătorii caută zonele ale căror semnale cresc și scad împreună. Au comparat 180 de SuperAgers cu 110 persoane cu boala Alzheimer, toți peste 75 de ani, din două proiecte mari de neuroimagistică, OASIS-3 și Harvard Aging Brain Study. Au găsit tipare de subactivitate și de hiperactivitate în diferite regiuni, care separau cele două grupuri. Comunicatul nu numește regiunile.
Din aceste tipare a rezultat scorul ARC, de la „Alzheimer’s Resilience-Vulnerability Connectome”, adică conectomul rezilienței și vulnerabilității la Alzheimer. În setul de date pe care a fost construit, scorul a distins cele două grupuri cu o acuratețe de 80%. Verificat pe un al doilea set independent, cu 143 de participanți din Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative, acuratețea a scăzut la 71%.
Un scor aplicat oamenilor fără probleme de memorie
Apoi au aplicat scorul la peste 1.300 de adulți fără semne de tulburări cognitive. Rezultatele s-au așezat pe un spectru, de la „asemănător SuperAgers” la „asemănător Alzheimer”, iar oamenii au putut fi împărțiți în două subgrupuri. La început, cele două subgrupuri nu se deosebeau prin performanțele cognitive și nici prin nivelul de amiloid și tau din creier.
În anii următori, diferențele au apărut. Subgrupul „asemănător Alzheimer” a decăzut mai repede la testele cognitive, inclusiv la cele de funcții executive, și a acumulat mai repede amiloid, mai ales în lobii frontali și temporali. Pentru tau, diferența nu a fost semnificativă statistic. Trecerea la tulburare cognitivă ușoară sau la Alzheimer a fost mai frecventă în subgrupul „asemănător Alzheimer”, în ambele seturi de date. Urmărirea a durat de obicei 5 până la 6 ani, iar cea mai lungă a ajuns la 12. Scorul ARC a adăugat putere de predicție peste vârstă și alte date demografice, peste imagistica PET pentru amiloid și tau și peste genotipul APOE. Potrivit lui Zhao, modelul prezice la fel de bine sau mai bine decât markerii existenți, la un moment mai timpuriu.
Ce nu poate spune scorul
Scorul ARC nu este un test de diagnostic, ci un instrument de monitorizare. Un scor este un instantaneu, nu un destin: ponderea persoanelor cu scoruri de tip SuperAgers scade, în general, odată cu vârsta, iar traumatismele cerebrale sau afecțiunile neuropsihiatrice pot să-l modifice. Datele vin din proiecte existente, nu dintr-un studiu conceput special pentru această întrebare. Eșantionul are o diversitate etnică limitată, definiția SuperAgers a fost adaptată pentru a funcționa pe mai multe seturi de date, iar designul observațional nu poate despărți rezistența la boală de reziliență.
Nu se știe încă dacă schimbarea tiparelor de activitate ar schimba și evoluția bolii. Echipa pregătește un studiu care să urmărească cum se modifică scorurile înainte și după un antrenament cognitiv. Yu Zhang spune că intervenții precum stimularea magnetică transcraniană sau antrenamentul cognitiv ar putea muta activitatea cerebrală spre reziliență, dar acestea nu au fost încă testate pentru declinul cognitiv.
Scorul ARC nu pune un diagnostic, dar arată că tiparele activității creierului în repaus pot separa, la oameni încă sănătoși, riscul mai mare de declin de cel mai mic. Dacă aceste tipare pot fi schimbate, rămâne de aflat.
Sursă: Kanhao Zhao, Hua Xie, Gregory A. Fonzo, Nancy B. Carlisle, Tovia Jacobs, Ricardo S. Osorio, Arpana Church, Feng Vankee Lin, Yu Zhang — Stanford University (Departamentul de Psihiatrie și Științe Comportamentale, Wu Tsai Neurosciences Institute, Stanford Institute for Human-Centered AI), Lehigh University, UCLA, Children’s National Hospital, University of Texas at Austin, Penn State College of Medicine, NYU Grossman School of Medicine — „A functional connectome identifies vulnerability to cognitive decline and Alzheimer’s disease progression”, Science Advances, vol. 12, nr. 45, eaed9351, publicat la 4 noiembrie 2026, DOI: 10.1126/sciadv.aed9351. Comunicat: Stanford Medicine



Lasă un răspuns