Un grup de paleontologi de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (Vlad A. Codrea, Venczel Márton: Laboratorul de Paleotheriologie), Muzeul Țării Crișurilor Oradea (Venczel Márton) și Muzeul Brukenthal din Sibiu (Nicolae Trif), a demonstrat existența unui tip de vertebrate fosile de crocodil din grupul gavialilor pe teritoriul României.
Crocodilii din grupul gavialilor viețuiesc astăzi în sudul și sud-estul Asiei, fiind forme semi-acvatice. Cel mai cunoscut dintre ei este gavialul indian, așa-numitul gharial (Gavialis gangeticus). Ceea ce îi distinge sunt boturile alungite și înguste, dotate cu o multitudine de dinți în șirurile dentare, specializate pentru hrana lor specifică: peștele.
Pe baza unor dinți proveniți din rocile de la Turnu Roșu (fostă Porcești) cercetătorii specializați în cercetarea vertebratelor fosile au stabilit că astfel de crocodili au fost prezenți în acea zonă în Paleogen, acum ca. 34-48 milioane de ani. În acele timpuri, ape calde și puțin adânci ale Oceanului Tethys scăldau proaspăt ridicații munți care astăzi revin Făgărașului. Dinții izolați de crocodili de acolo au fost colectați pe parcursul a peste un secol, însă nu au fost niciodată studiați cu suficientă atenție. Ei provin de la mai mulți indivizi, fiind separate pe baza fosilelor existente, cel puțin cinci forme morfologice. Pe baza caracterelor particulare, au fost atribuiți unor forme primitive de gavial, aflați pe atunci la începutul istoriei lor geologice.
Fosilele lor din sudul Transilvaniei au o importanță cu totul deosebită din două motive: pe de o parte dovedesc prezența unui grup nou de vertebrate fosile în România, iar pe de alta permit presupunerea unei migrații dinspre nord-vestul Africii spre ținuturile noastre. Cercetările amintite permit a se presupune că provin dintr-un strămoș apropiat de Maroccosuchus, crocodil cunoscut din zona vestică a Oceanului Tethys. Dispariția acestor crocodili din România în timpurile care au urmat depunerii rocilor de la Turnu Roșu a fost cauzată probabil de schimbările climatice petrecute la limita dintre Eocen și Oligocen, când putem discuta despre o mare criză climatică, care a determinat instalarea primelor calote glaciare în Antarctica. Este cât se poate de limpede că cercetarea fosilelor în România are încă multe aspecte deocamdată neștiute, de dezvăluit.
Rezultatele au fost publicate în revista North Western Journal of Zoology.
Lasă un răspuns