Spațiul poate fi un loc neprietenos pentru corpul uman, întrucât condițiile de microgravitație și alți factori afectează fiziologia noastră, inclusiv la nivelul creierului, informează Reuters.
Un nou studiu finanțat de NASA a oferit o perspectivă mai profundă asupra acestei chestiuni. Oamenii de știință americani au anunțat joi că astronauții care au călătorit pe Stația Spațială Internațională (ISS) sau la bordul unor navete ale NASA în cadrul unor misiuni de cel puțin șase luni s-au confruntat cu o expansiune importantă a ventriculelor cerebrale – spații din centrul creierului care conțin lichid cefalorahidian.
Acest fluid incolor plutește în interiorul și în jurul creierului și măduvei spinării. El căptușește creierul pentru a-l proteja de impacturile bruște și contribuie totodată la eliminarea reziduurilor.
În baza scanărilor cerebrale realizate pe un grup de 30 de astronauți, cercetătorii au descoperit că ventriculele cerebrale au nevoie de trei ani pentru a-și reveni complet după astfel de călătorii, sugerând că un interval care să aibă cel puțin această durată este recomandat între două misiuni spațiale îndelungate.
„Dacă ventriculele nu au suficient timp pentru a se recupera între două misiuni consecutive, acest lucru ar putea avea un impact asupra capacității creierului de a se adapta la schimbările suferite de fluide în condiții de microgravitație. De exemplu, dacă ventriculele au fost deja lărgite în urma misiunii precedente, ele ar putea deveni mai puțin conforme și/sau să beneficieze de mai puțin spațiu pentru a se extinde și de a se acomoda la schimbările de circulație suferite de fluide în timpul misiunii viitoare”, a declarat Heather McGregor, profesoară de științe neurologice la Universitatea Florida și coordonatoarea acestui studiu, publicat în revista Scientific Reports.
Extinderea ventriculară asociată cu vârsta – cauzată nu de microgravitație, ci de atrofia creierului – poate fi asociată cu declinul cognitiv.
„Impactul extinderii ventriculare la călătorii în spațiu nu este în prezent cunoscut. O monitorizare suplimentară pe termen lung este necesară. Această expansiune ventriculară comprimă cel mai probabil țesutul cerebral din zonele înconjurătoare”, a adăugat Rachel Seidler, profesoară de fiziologie aplicată și chineziologie la Universitatea Florida și coordonatoare a studiului.
Absența gravitației terestre modifică creierul uman.
„Pare să fie un efect mecanic”, a spus Rachel Seidler. „Pe Pământ, sistemul nostru vascular are valve care previn situația în care toate fluidele noastre corporale s-ar scurge în picioare din cauza gravitației. Însă, în condiții de microgravitație, se produce efectul invers – fluidele se îndreaptă spre creier. Această modificare a scurgerii fluidelor către creier are cel mai probabil ca rezultat expansiunea ventriculară, iar creierul ajunge să stea mai sus în interiorul craniului”.
Studiul a fost realizat pe 30 de astronauți – 23 de bărbați și șapte femei, cu vârsta medie de circa 47 de ani – de la agențiile spațiale din Statele Unite, Canada și Uniunea Europeană. Opt dintre ei au călătorit în navete spațiale în cadrul unor misiuni de aproximativ două săptămâni. Optsprezece s-au aflat la bordul ISS pentru misiuni de circa șase luni, iar patru au rămas pe ISS timp de aproximativ un an.
Aproape nicio modificare – sau chiar deloc – a volumului ventricular nu s-a produs în cazul astronauților care au participat la misiuni scurte. Expansiunea a apărut la astronauții implicați în misiuni de cel puțin șase luni, deși nu a existat nicio diferență între cei care au zburat în spațiu șase luni și cei care au rămas pe orbita terestră timp de un an.
„Asta sugerează că majoritatea cazurilor de extindere ventriculară s-au produs în primele șase luni petrecute în spațiu, apoi procesul începe să se reducă până în jurul pragului de un an”, a explicat Heather McGregor.
Faptul că expansiunea ventriculară nu s-a agravat după șase luni ar putea fi o veste bună pentru viitoarele misiuni spre Marte, în cadrul cărora astronauții vor trebui să petreacă doi ani în condiții de microgravitație.
„Aceste rezultate preliminare sunt promițătoare pentru sănătatea cerebrală a astronauților care participă la misiuni de lungă durată, dar este în continuare foarte important să studiem date RMN de la un grup mai mare de astronauți și să monitorizăm misiuni chiar și mai lungi de un an”, a adăugat Heather McGregor.
Absența expansiunii ventriculelor cerebrale în cazul zborurilor spațiale scurte reprezintă o veste bună pentru oamenii care intenționează să practice turismul spațial, a spus Rachel Seidler, în contextul în care această industrie se află în plină dezvoltare.
Condițiile de microgravitație pot să cauzeze, de asemenea, alte efecte fiziologice din cauza sarcinii fizice reduse ce apasă asupra corpului uman. Printre ele se află atrofia osoasă și musculară, modificări cardiovasculare, tulburări ale sistemului de echilibru din urechea internă și un sindrom ocular. Riscul crescut de cancer cauzat de expunerea prelungită la radiația solară, cu care astronauții ar putea să se confrunte în călătoriile lor întreprinse tot mai departe de Terra, reprezintă un alt motiv de îngrijorare.
Lasă un răspuns