Urșii polari au fost mult timp considerați un simbol al impactului dăunător al schimbărilor climatice, care provoacă topirea banchizei de care depinde supraviețuirea acestor animale. Însă cuantificarea impactului unei singure centrale pe bază de cărbune asupra acestor mamifere emblematice nu a mai fost niciodată realizată înainte, notează vineri AFP.
Un nou studiu, publicat joi în revista Science, arată că este posibil să se calculeze legătura directă dintre o anumită cantitate de emisii de gaze cu efect de seră și numărul de zile fără gheață în zonele populate de urșii polari – care, la rândul său, determină procentul de urși care ajung la maturitate.
Cu acest grad de precizie, autorii acestui studiu speră să poată să remedieze ceea ce este considerată a fi o lacună în legislația americană.
Urșii polari au fost clasificați ca specie pe cale de dispariție din 2008, sub protecția legii americane privind speciile pe cale de dispariție. Însă, un argument juridic, publicat în același an, împiedica utilizarea acestei legi pentru a se evalua noi autorizații pentru proiectele de combustibili fosili în lumina considerentelor climatice și a impactului acestora asupra acestor specii.
Redactat de David Bernhardt, un avocat al administrației fostului președinte republican George W. Bush, acest argument a susținut că știința nu este în măsură să facă distincția între impactul unei anumite surse de gaze cu efect de seră și impactul emisiilor la nivel global.
„Am prezentat informațiile necesare pentru a anula” acest argument, a declarat pentru AFP unul dintre autorii studiului, Steven Amstrup.
Urșii polari au nevoie de banchiză pentru a vâna foci, pentru a se deplasa sau chiar pentru a se reproduce.
Când aceasta se topește vara, ei se retrag pe uscat sau pe gheață departe de coastă, unde pot sta mult timp fără să mănânce. Aceste perioade de post devin mai lungi pe măsură ce încălzirea globală se intensifică.
Un studiu major publicat în 2020 a fost primul care a calculat legătura dintre schimbările observate în banchiză din cauza schimbărilor climatice și numărul de urși polari.
Pe baza acestei lucrări, cei doi autori ai acestui nou studiu au stabilit relația existentă dintre emisiile de gaze cu efect de seră, numărul zilelor de post și rata de supraviețuire a puilor.
Ei au făcut acest calcul pentru 15 din cele 19 sub-populații de urși polari, între 1979 și 2020, și au putut trage numeroase concluzii.
De exemplu, la nivel mondial sunt emise în prezent în atmosferă 50 de miliarde de tone de CO2 sau gaz echivalent, despre care studiul spune că reduce cu 3% rata de supraviețuire a puilor din populația de urși polari în Marea Beaufort.
În populațiile sănătoase, rata de supraviețuire a puilor în primii ani de viață este de circa 65%.
În opinia lui Joel Berger, cercetător specializat în conservarea faunei sălbatice de la Universitatea de Stat din Colorado, acest nou studiu stabilește „o legătură cantitativă incontestabilă între emisiile (de gaze cu efect de seră), reducerea banchizei, durata postului (…) și demografia urșilor polari”.
Lasă un răspuns