Un tratament a demonstrat că încetinește progresia simptomelor motorii ale maladiei Parkinson în cadrul unui studiu clinic realizat pe pacienți aflați într-un stadiu incipient al bolii, un rezultat descris ca fiind o premieră, deși rămâne să fie confirmat într-un studiu mai amplu, informează AFP.
Studiul clinic din Franța încerca să răspundă la „o întrebare cu care ne luptăm de 30 de ani”, și anume identificarea unui tratament capabil să încetinească evoluția bolii, a declarat Olivier Rascol, neurofarmacolog la Spitalul Universitar din Toulouse (CHU) și coautor al studiului, publicat miercuri în revista științifică americană NEJM.
„Producătorii din industria farmaceutică au cheltuit sute de milioane de dolari (…) în ultimii 30 de ani pentru a efectua studii clinice cu același obiectiv și nu au reușit niciodată să obțină un rezultat ca al nostru”, a afirmat el.
Medicamentul testat, Lixisenatidă, dezvoltat de grupul francez Sanofi, a fost deja utilizat împotriva diabetului de tip 2.
El aparține unei clase de medicamente (numite agoniști ai receptorilor GLP-1) pentru care existau indicii care i-au făcut pe oamenii de știință să creadă că ar putea fi benefice împotriva maladiei Parkinson.
Această boală neurodegenerativă afectează aproximativ 10 milioane de persoane din întreaga lume. Ea provoacă în special tulburări motorii (tremurături, încetinirea mișcărilor, etc.) și se poate dovedi în cele din urmă extrem de invalidantă în viața de zi cu zi.
Ea rezultă din dispariția treptată în creier a neuronilor care produc dopamină. Medicamentele disponibile în zilele noastre corectează această lipsă de dopamină, dar nu împiedică agravarea simptomelor de-a lungul anilor, deoarece nu țintesc cauza acestora.
Prin urmare, oamenii de știință încearcă să identifice un tratament cu efect neuroprotector, adică unul care să îmbunătățească supraviețuirea neuronilor producători de dopamină.
Studiul clinic, finanțat în parte de Ministerul francez al Sănătății, a fost efectuat pe 156 de persoane cu vârste cuprinse între 40 și 75 de ani, aflate în stadii incipiente ale bolii. Jumătate dintre ele au primit un placebo, iar cealaltă jumătate au primit tratamentul prin injecții subcutanate.
Voluntarii au fost apoi monitorizați în mod regulat de către un medic pentru a le evalua, de exemplu, mersul, mișcările mâinilor etc.
După un an, grupul placebo a prezentat o înrăutățire de 3 puncte a scorului simptomelor motorii, în timp ce scorul grupului tratat cu Lixisenatidă a rămas neschimbat.
Un rezultat „modest”, potrivit studiului, dar care ar fi putut fi mai mare dacă pacienții ar fi fost monitorizați mai mult timp, având în vedere că boala Parkinson progresează lent, a argumentat profesorul Olivier Rascol.
Cele trei puncte ce au marcat diferența dintre grupurile de voluntari au fost „extrem de apropiate” de momentul în care pacienții încep în general să simtă o diferență, a adăugat el.
Neatingerea acestui prag ar reprezenta un „eșec”, a declarat Michael Okun, directorul medical al Fundației Parkinson din Statele Unite. Chiar și așa, această diferență de trei puncte, deși „nu este foarte mare”, „ar trebui să ne atragă atenția”, a adăugat el.
Au fost observate efecte secundare, în special gastrointestinale. De asemenea, trebuie luată în considerare pierderea în greutate, care poate fi cauzată de această clasă de medicamente.
Cercetătorii francezi speră de acum să efectueze un studiu clinic de mai mare amploare.
Lasă un răspuns