Fluturii nu caută doar nectarul florilor, ci pot să contribuie și la polenizarea plantelor datorită electricității statice pe care o înmagazinează atunci când zboară, potrivit unui studiu publicat miercuri, informează AFP.
Lepidopterele, adică fluturii de zi și cei de noapte, fac parte din grupul insectelor polenizatoare, transportând polen de la o plantă cu flori la alta și contribuind astfel la reproducerea lor.
Rolul fluturilor a fost minimalizat de anumite studii, care au subliniat înainte de toate „un parazit”, interesat mai degrabă de nectar decât de altceva, a explicat biologul Sam England de la Institutul Leibniz pentru știința evoluției și a biodiversității din Germania.
Studiul publicat de el în revista Interface, editată de Royal Society din Regatul Unit, este primul care a măsurat capacitatea lor de polenizare cu ajutorul electricității cu care aceste insecte se încarcă în timp ce zboară.
Se cunoaște de multă vreme că principalii polenizatori, albinele și bondarii, colectează polenul și îl eliberează prin contact cu organele de reproducere ale florilor.
Abia în anii 1980, biologii au început să bănuiască faptul că forțele electrostatice ar putea juca și ele un rol în acest proces indispensabil pentru reproducerea sexuată a plantelor cu flori.
„Este ceva care nu a fost explorat în detaliu în ceea ce privește ecologia”, a declarat Sam England.
Ideea are la bază faptul că în timpul zborului, corpul insectei acumulează o sarcină electrică pozitivă, produsă de frecarea aripilor cu aerul. Or, „mare parte din polenul florilor este încărcat negativ”, a continuat același biolog.
Întrucât sarcinile opuse se atrag, acel polen s-ar dirija în mod natural spre abdomenul insectei polenizatoare. El ar căpăta atunci o sarcină pozitivă în timpul transportului până la o altă floare. Acolo, polenul ar fi atras natural de câmpul electric negativ al acelei flori.
Polenizare „fără contact”
„S-a arătat că albinele acumulează astfel de sarcini electrice consecutive”, a adăugat Sam England, dar „nimeni nu a cuantificat acest fapt în cazul fluturilor”.
Cu ocazia studiului său, realizat pentru teza lui de doctorat susținută la Universitatea Bristol din Marea Britanie, Sam England a măsurat sarcina electrică netă pentru 11 specii de fluturi de pe cinci continente. A utilizat în special un picoampermetru – un instrument care măsoară sarcini electrice infime -, amplasat la capătul unui tunel prin care fiecare fluture zbura pentru cel puțin 30 de secunde.
Rezultatul: „majoritatea lepidopterelor acumulează o sarcină electrică pozitivă”, a dezvăluit cercetătorul, care a folosit apoi un software de simulare digitală pentru a modela câmpul electric stabilit între insectă și floare, precum și acțiunea acestuia asupra polenului.
Autorul studiului a ajuns la concluzia că, în medie, sarcina electrică a insectei furnizează o forță electrostatică suficient de mare pentru a ridica 100 de grame de polen la o înălțime de 6 milimetri în mai puțin de o secundă, până pe abdomenul fluturelui.
Întregul proces are ca rezultat o polenizare „fără contact” între floare și insectă.
Potrivit autorului studiului, capacitatea de „încărcare” cu polen a fluturilor variază semnificativ între specii. Cercetătorul a emis ipoteza că acest fapt are legătură cu presiunea evoluției. „Sunt doar speculații în acest stadiu, dar există corelații cu diferiți factori ecologici”, a precizat Sam England.
„Anumite viețuitoare ar putea găsi un beneficiu în a fi buni polenizatori”, cu o sarcină electrică ridicată, „întrucât asta ar însemna că ar exista mai multe plante din care să se hrănească”.
În schimb, pentru alte specii ar fi mai bine să aibă o sarcină electrică mai scăzută. Pentru că acumularea de polen le-ar încetini și le-ar face mai vulnerabile la atacurile prădătorilor.
„Astfel, s-a descoperit recent că unele viețuitoare le pot detecta pe altele datorită sarcinii electrice pe care o poartă”, așa cum se întâmplă în cazul omizilor prevenite de apropierea unei viespi.
Scopul ar fi pentru anumite insecte să fie „invizibile din punct de vedere electric sau camuflate”, a adăugat autorul studiului.
Lasă un răspuns