Cu toate că pare prea puțin probabil, având în vedere distanța şi diferenţa dintre cele două specii, totuși cântecul balenelor și limbajul uman urmează același tipar: ambele forme de comunicare, pe lângă faptul că sunt transmise cultural din generație în generație, au părți și structuri recurente care probabil servesc la facilitarea învățării, relatează agenția italiană de presă ANSA.
E ceea ce reiese din studiul publicat în revista Science și condus de Universitatea Ebraică din Ierusalim, care pentru prima dată a analizat sunetele înregistrate ale acestor cetacee cu o metodă inspirată din modul în care copiii identifică cuvintele în vorbire.
„Aceste rezultate pun sub semnul întrebării convingerile de lungă durată privind unicitatea limbajului uman – spune Simon Kirby de la Universitatea Britanică din Edinburgh, unul dintre printre cercetătorii conduși de Inbal Arnon – permiţându-ne să descoperim puncte comune profunde între specii îndepărtate din punct de vedere evolutiv. Acest lucru sugerează că putem inţelege felul în care a evoluat limbajul nu numai observându-ne rudele, cele mai apropiate primate, ci și cazurile de evoluție convergentă găsite în altă parte în natură”.
Cercetătorii au analizat în special 8 ani de înregistrări ale cântecelor balenelor cu cocoașă care trăiesc în zona Noua Caledonie, în Pacificul de Sud-Vest, constatând reapariția sistematică a structurilor, așa cum se întâmplă în toate limbile cunoscute: un model care până acum nu a fost găsit la niciun alt animal în afara oamenilor.
„Dezvăluirea acestei structuri ascunse asemănătoare limbajului în cântecul balenelor a fost neașteptată”, comentează Ellen Garland de la Universitatea St Andrews din Marea Britanie, coautor al studiului. „Dacă structurile pe care le-am detectat sunt la fel de importante pentru balene precum sunt pentru oameni, atunci întrebarea rămâne deschisă”, adaugă Garland.
Lasă un răspuns