Oamenii de știință au anunțat că au forat mai adânc ca niciodată sub calota glaciară a Antarcticii de Vest, ajungând la straturi formate cu milioane de ani în urmă și prezentând dovezi că această zonă a fost odată, cel puțin parțial, un ocean, transmite marți AFP.

O echipă internațională alcătuită din 29 de cercetători de la diverse universități din întreaga lume a concluzionat că această zonă vastă conține suficientă gheață pentru a ridica nivelul mării la nivel global cu patru până la cinci metri.

Raportul echipei, numit SWAIS2C și publicat online marți (miercuri în Noua Zeelandă), detaliază primele observații.

Cercetătorii au forat 523 de metri în gheață și 228 de metri în rocă și sedimente străvechi în zona Crary Ice Rise, un sit de pe banchiza Ross – o întindere de gheață din Antarctica situată în apropiere de Noua Zeelandă -, după cum a anunțat echipa condusă de organizația de cercetare Earth Sciences New Zealand, Universitatea Victoria din Wellington și agenția guvernamentală Antarctica New Zealand.

Forând în stratul gheață și în cel de rocă de dedesubt, cercetătorii au prelevat mostre care dezvăluie cum arăta această zonă până în urmă cu 23 de milioane de ani.

Oamenii de știință speră că, studiind modul în care s-a topit gheața în trecut, vor putea afla factorii care au provocat retragerea acesteia, inclusiv temperatura oceanului de la momentul respectiv.

„Calota glaciară își pierde masa într-un ritm accelerat, după cum arată observațiile satelitare din ultimele decenii, însă există o incertitudine cu privire la creșterea temperaturii susceptibilă de declanșarea unei pierderi rapide a gheții”, se precizează în raport.

„O parte dintre sedimente erau caracteristice depozitelor care se formează sub o calotă glaciară”, a subliniat Molly Patterson de la Universitatea Binghamton din Statele Unite, care a colaborat la studiu.

Însă, echipa a găsit, de asemenea, fragmente de cochilii și rămășițe de organisme marine care au nevoie de lumină, ceea ce indică prezența unui ocean, o suprafață glaciară care plutește pe ocean sau o margine a banchizei, de unde se desprindeau aisbergurile, a explicat Patterson.

Oamenii de știință bănuiau deja că această regiune a fost odată un ocean, ceea ce ar implica o retragere a banchizei Ross și o potențială prăbușire a calotei glaciare din Antarctica de Vest.

Însă, momentul în care s-a întâmplat acest lucru rămâne incert.

Aceste noi eșantioane oferă secvențe ale condițiilor de mediu de-a lungul timpului, precum și dovezi directe ale prezenței unui ocean în această regiune, după cum a declarat Molly Patterson.

Potrivit lui Huw Horgan de la Universitatea Victoria din Wellington, care a colaborat la acest proiect, primele indicii demonstrează că mostrele acoperă ultimii 23 de milioane de ani, perioadă care include segmente de timp în care temperaturile medii globale de pe Pământ au fost semnificativ mai mari comparativ cu cele actuale, a explicat Horgan.

Forajele au fost finalizate în ianuarie, iar eșantioanele au fost transportate de la Crary Ice Rise, pe o distanță de peste 1.100 de kilometri, peste banchiza Ross, până la Baza Antarctică Scott, de unde urmează să fie trimise în Noua Zeelandă pentru analize suplimentare.