Cercetători ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au publicat în PNAS un studiu care arată că oamenii pot avea impresia că înțeleg conștient regulile pe care le-au învățat, deși procesul real de învățare a avut loc în afara conștiinței. Descoperirea aduce o nuanță importantă într-o întrebare veche și fascinantă: cât de bine ne cunoaștem, de fapt, propriile procese mentale?

Studiul, semnat de dr. Răzvan Jurchiș și drd. Andrei Preda, din cadrul Laboratorului de Psihologie Cognitivă al UBB, a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS), una dintre cele mai prestigioase reviste științifice internaționale. Articolul poartă titlul „Repetitions trigger illusory awareness in implicit statistical learning”.

Cercetarea se ocupă de învățarea statistică implicită – acel mecanism prin care creierul detectează tipare și regularități din mediul înconjurător fără ca noi să fim conștienți de acest lucru. Este un proces fundamental pentru viața de zi cu zi: ne ajută să deprindem regulile limbajului, să anticipăm succesiuni de evenimente și să coordonăm mișcări repetitive, cum ar fi mersul.

Noutatea adusă de cercetătorii clujeni este că experiența conștientă a ceea ce credem că am învățat nu coincide întotdeauna cu ceea ce mintea a învățat în realitate. Mai exact, prezența unor repetiții în stimuli îi poate face pe participanți să creadă că au devenit mai conștienți de regula învățată, chiar și atunci când acele repetiții nu sunt, de fapt, relevante pentru regularitatea reală. Cu alte cuvinte, mintea „umple golurile” și construiește ulterior o poveste coerentă, simplificată, despre ceva ce a fost învățat inconștient.

Aici apare miza mare a studiului: ceea ce simțim că știm despre propriile decizii sau despre felul în care am ajuns la o concluzie poate fi, uneori, doar o reconstrucție post hoc. Nu accesăm direct mecanismul mental care a produs învățarea, ci o versiune „tradusă” și simplificată a lui, influențată de elementele cele mai vizibile sau mai ușor de descris. Autorii numesc acest fenomen o „iluzie a conștientizării”.

De ce contează asta? Pentru că studiul atinge una dintre cele mai sensibile teme din psihologie și științele cognitive: relația dintre procesele inconștiente și experiența conștientă. Rezultatele sugerează că oamenii pot interpreta greșit sursele propriilor cunoștințe și chiar ale propriilor alegeri. Asta are implicații nu doar pentru teoria conștiinței, ci și pentru felul în care înțelegem învățarea, intuiția, încrederea în propriile judecăți și explicațiile pe care ni le dăm nouă înșine.

Pe scurt, cercetarea UBB ne obligă să privim mai atent o presupunere foarte răspândită, aceea că, dacă simțim că știm de ce am învățat ceva sau de ce am luat o anumită decizie, atunci explicația noastră este și corectă. Studiul arată că lucrurile sunt mai complicate. Mintea învață mult „din umbră”, iar conștiința ar putea veni abia după aceea, nu ca un observator perfect, ci ca un povestitor care încearcă să dea sens rezultatului final.

Cercetarea a fost realizată în cadrul unui proiect finanțat de UEFISCDI. Potrivit Universității Babeș-Bolyai, articolul este disponibil prin DOI-ul indicat de universitate.