Un nou studiu publicat în Nature Communications arată că episoade de stres termic potențial letal apar deja în prezent, iar unele dintre ele se produc la valori mai mici decât celebrul prag de 35°C al temperaturii de bulb umed, invocat frecvent în discuțiile despre limitele fiziologice ale omului. Autorii spun că, în evenimentele analizate, toate condițiile identificate ca nesupraviețuibile au fost sub acest prag.

În ultimii ani, pragul de 35°C bulb umed a fost folosit adesea ca reper simplificat pentru a explica momentul în care corpul uman nu se mai poate răci eficient. Noul studiu sugerează însă că realitatea este mai complicată și, în unele situații, mai gravă: condiții mortale pot apărea și sub acest nivel, mai ales în funcție de vârstă, expunere directă și combinația dintre temperatură și umiditate.

Așa-numita temperatură de bulb umed – adică indicatorul care arată cât de greu se mai poate răci corpul prin transpirație – este folosită pentru a evalua riscul fiziologic în timpul valurilor de căldură. Aceasta pentru că mai importantă decât temperatura din termometru poate fi combinația dintre căldură și umezeală, adică măsura în care corpul mai reușește sau nu să se răcească prin transpirație.

Una dintre concluziile cele mai importante este că nu doar aerul foarte umed reprezintă un pericol extrem. Cercetătorii arată că și condițiile extrem de fierbinți, dar uscate, pot fi la fel de letale ca episoadele de căldură umedă, chiar dacă temperatura de bulb umed rămâne considerabil sub 35°C. Altfel spus, ideea că doar „zăpușeala tropicală” ar împinge corpul uman la limită este prea simplă.

Studiul atrage atenția și asupra diferențelor mari dintre grupe de vârstă. Autorii notează că, în toate evenimentele analizate, persoanele vârstnice expuse direct au depășit în mod regulat praguri mortale. Cercetări anterioare, publicate tot în Nature Communications, arătau deja că limitele fiziologice pentru adulții în vârstă pot coborî semnificativ sub reperul de 35°C, mai ales în condiții foarte calde și uscate, din cauza reducerii capacității de transpirație și răcire a organismului.

Mesajul studiului este că pericolul nu începe doar într-un scenariu „apocaliptic”, rar și exotic. El poate apărea mai devreme decât se credea, în valuri de căldură care se petrec deja acum. Asta schimbă felul în care ar trebui gândite avertizările publice, protecția vârstnicilor, programul de lucru pentru activitățile în aer liber și adaptarea orașelor la temperaturi extreme. Concluzia autorilor este explicită: condițiile potențial letale nu sunt doar o amenințare a viitorului îndepărtat, ci se pot declanșa deja în epoca actuală.

Subiectul vine și pe fondul altor cercetări recente care arată că expunerea la căldură ce limitează viața de zi cu zi a crescut puternic la nivel global. Un studiu publicat în martie 2026 în Environmental Research: Health a estimat că adulții de peste 65 de ani se confruntă acum, în medie, cu aproximativ 900 de ore pe an de căldură care restrânge sever activitatea sigură în aer liber, față de circa 600 de ore în 1950.

În esență, se poate spune că încălzirea globală nu înseamnă doar veri mai neplăcute, ci și o apropiere tot mai frecventă de limitele biologice ale corpului uman. Iar aceste limite par să fie mai joase decât a lăsat multă vreme impresia pragul-simbol de 35°C.