Un nou studiu teoretic sugerează că viitoarele computere cuantice ar putea ajunge să spargă unele dintre cele mai importante sisteme moderne de criptare cu zeci de mii de qubiți, nu cu milioane, cum s-a estimat multă vreme.

Lucrarea, publicată pe 30 martie 2026 în arhiva arXiv și încă neevaluată inter pares, arată că algoritmul lui Shor ar putea rula, în anumite condiții, pe o arhitectură cu doar aproximativ 10.000 de qubiți atomici reconfigurabili.

Miza este uriașă. O mare parte din securitatea digitală de azi – de la certificatele folosite pe internet până la unele sisteme bancare și de autentificare – se bazează pe scheme criptografice precum RSA și ECC. Acestea sunt considerate sigure pentru calculatoarele clasice, dar ar deveni vulnerabile în fața unor computere cuantice suficient de performante, deoarece algoritmul lui Shor poate rezolva mult mai eficient problemele matematice pe care se sprijină aceste sisteme.

Pe scurt, studiul nu spune că această amenințare există deja în practică, ci că pragul tehnologic necesar ar putea fi mai jos decât se credea. Autorii estimează că un sistem cu aproximativ 26.000 de qubiți ar putea rezolva logaritmi discreți pe curba eliptică P-256 în doar câteva zile, în timp ce factorizarea RSA-2048 ar dura de la un ordin de mărime până la două ordine de mărime mai mult. Asta înseamnă, grosso modo, săptămâni sau luni, nu instantaneu.

Ce s-a schimbat? Nu este vorba doar despre „mai mulți qubiți”, ci despre o folosire mai eficientă a lor. Studiul se bazează pe progrese în corecția erorilor cuantice, adică în metodele prin care qubiții — foarte fragili și predispuși la erori — pot fi organizați astfel încât sistemul să devină suficient de stabil pentru calcule lungi și complexe. Potrivit Caltech, noua schemă ar putea reduce de peste 100 de ori costul în qubiți al corecției erorilor, iar un qubit logic ar putea fi codificat, în anumite condiții, cu doar circa cinci qubiți fizici, nu cu sute sau mii ca în metode mai vechi.

Lucrarea se concentrează pe o familie de mașini cuantice mai puțin cunoscută publicului larg: computerele cuantice cu atomi neutri. În aceste sisteme, atomi individuali sunt ținuți și manevrați cu ajutorul unor fascicule laser foarte precise, iar avantajul invocat de autori este că acești atomi pot fi rearanjați dinamic și conectați pe distanțe relativ mari în interiorul dispozitivului. Tocmai această flexibilitate ar face posibilă o corecție a erorilor mult mai eficientă.

Totuși, aici este importantă nuanța. Studiul este teoretic și descrie o arhitectură posibilă, nu o mașină deja construită. Chiar autorii și Caltech spun că rămân „provocări inginerești substanțiale” până la un sistem capabil să funcționeze la scară relevantă criptografic. Cu alte cuvinte, nu înseamnă că internetul poate fi spart mâine, ci că drumul către un astfel de risc ar putea fi mai scurt decât sugerau calculele anterioare.

De ce contează asta chiar acum? Pentru că problema nu este doar momentul în care apare un computer cuantic suficient de puternic, ci și faptul că unele date pot fi furate astăzi și descifrate mai târziu, într-un scenariu numit adesea „store now, decrypt later”. Din acest motiv, marile companii și agențiile de securitate presează deja pentru trecerea la criptografia post-cuantică, adică algoritmi proiectați să reziste și în fața atacurilor cuantice. Google a anunțat pe 25 martie 2026 că își fixează anul 2029 ca reper pentru migrarea către post-quantum cryptography și a explicat că această urgență vine tocmai din progresele hardware, din corecția erorilor și din noile estimări privind resursele necesare pentru factorizare cuantică.

Asta nu înseamnă că „criptarea a murit”, ci că lumea digitală intră într-o fază de tranziție. Dacă noile estimări se confirmă, presiunea pentru înlocuirea standardelor vechi va crește semnificativ. În fond, adevărata concluzie a studiului nu este că avem deja computerul capabil să spargă RSA, ci că momentul în care această amenințare devine realistă ar putea veni mai devreme decât credeam.