Un nou studiu publicat în Nature Communications arată că mai puțin de 15% dintre locuitorii din 862 de orașe europene trăiesc în zone care respectă integral regula „3-30-300”, un reper tot mai folosit în urbanismul verde. Ideea este simplă: fiecare om ar trebui să poată vedea cel puțin 3 copaci de acasă, să locuiască într-un cartier cu minimum 30% acoperire de coronament arboricol și să aibă un spațiu verde public la cel mult 300 de metri distanță.

Deși regula pare de bun-simț, realitatea urbană europeană este mult mai modestă. Autorii studiului spun că respectarea completă a acestor trei criterii rămâne rară, iar diferențele dintre cartiere sunt mari. Zonele mai bogate tind să stea mai bine la capitolul acces la verdeață, ceea ce sugerează că natura urbană nu este distribuită egal, ci urmează adesea liniile inegalității sociale.

De ce contează această regulă? Pentru că nu este vorba doar despre estetică. Arborii și spațiile verzi sunt legați de temperaturi mai suportabile vara, de aer mai bun, de confort psihic și de o viață urbană mai sănătoasă. Regula „3-30-300” a fost propusă tocmai ca un criteriu ușor de înțeles, care să transforme ideea de „oraș mai verde” într-un standard concret, măsurabil.

Problema este că multe orașe au prea puțini copaci maturi, prea puțin coronament la nivel de cartier sau prea puține spații verzi accesibile pe jos. Cu alte cuvinte, nu este suficient să existe un parc mare undeva în oraș. Contează dacă ai verdeață aproape de casă, dacă o vezi zilnic și dacă ea face parte din viața de cartier, nu doar dintr-o excursie ocazională de weekend. Aceasta este una dintre ideile-cheie ale regulii.

Studiul mai transmite un mesaj important pentru administrații: înverzirea urbană nu ar trebui tratată ca un „lux” sau ca o simplă chestiune de imagine. Ea ține și de sănătate publică, și de echitate urbană. Când cartierele mai sărace au mai puțini copaci și acces mai slab la spații verzi, diferența nu este doar peisagistică, ci poate influența calitatea vieții, expunerea la căldură și starea generală de bine a locuitorilor.

Studiul spune că orașele trebuie să planteze copaci mai inteligent și mai echitabil, astfel încât natura să nu rămână privilegiul cartierelor bune, ci să devină o parte reală a vieții urbane de zi cu zi.