Un virus asociat până nu demult aproape exclusiv șobolanilor începe să atragă tot mai mult atenția cercetătorilor. Este vorba despre Rocahepevirus ratti, cunoscut și ca „virusul hepatitei E de la șobolani”, prezentat într-un articol de sinteză publicat pe 9 aprilie în Nature Communications drept un agent zoonotic emergent, adică un virus care poate trece de la animale la oameni și care începe să fie recunoscut tot mai clar ca problemă de sănătate publică.

Potrivit autorilor, virusul este bine instalat în populațiile urbane de rozătoare și a fost deja implicat în peste 50 de cazuri umane confirmate în Asia și Europa. Cercetătorii subliniază și un detaliu important: unele infectări au apărut fără contact direct raportat cu șobolani, ceea ce sugerează că transmiterea s-ar putea face și pe căi indirecte din mediu, care nu sunt încă bine înțelese.

Asta nu înseamnă că ne aflăm în fața unei crize imediate, dar semnalul este clar. În majoritatea cazurilor, infecția pare să fie autolimitată, însă poate provoca hepatită acută severă, iar la persoanele cu imunitate compromisă poate persista și evolua spre hepatită cronică. Tocmai de aceea, medicii și epidemiologii încep să trateze mai serios acest virus, mai ales în cazurile de hepatită cu origine neclară.

Un motiv de îngrijorare este și faptul că virusul poate trece ușor neobservat. Review-ul din Nature Communications arată că lipsesc testele serologice specifice bine validate, iar metodele moleculare existente nu detectează întotdeauna eficient virusul, mai ales din cauza diversității sale genetice. Cu alte cuvinte, este posibil ca unele cazuri să fie ratate pur și simplu pentru că sistemul de diagnostic nu este încă suficient de bine pregătit pentru ele.

Interesul pentru acest virus nu vine din senin. Un studiu publicat tot în Nature Communications în 2025 a arătat că șobolanii sunt gazda naturală a acestui agent viral și că virusul a fost detectat în rozătoare din numeroase regiuni ale lumii. Autorii acelui studiu au notat că, din 2018 încoace, au fost raportate zeci de cazuri umane în mai multe țări, ceea ce a schimbat percepția veche potrivit căreia virusul ar fi limitat la rozătoare.

Mai mult, literatura citată în review arată că virusul a fost depistat nu doar în șobolani, ci și în ape uzate urbane, iar unele studii au ridicat ipoteza existenței unor rute de expunere prin mediu. În review este citat inclusiv un studiu din 2023 care a raportat prima detecție a acestui virus la șobolani sinantropi din România, semn că agentul viral nu este deloc o curiozitate exotică, ci face deja parte din peisajul epidemiologic european.

Mesajul central al cercetătorilor este unul de tip „One Health”: sănătatea umană, sănătatea animală și mediul trebuie privite împreună. În orașe, unde populațiile de rozătoare sunt bine adaptate, iar contactul indirect cu urmele lor este greu de exclus complet, un astfel de virus merită supraveghere mai atentă. Nu pentru a crea panică, ci pentru a evita situația în care un agent patogen real circulă sub radar ani la rând, fiind confundat cu alte cauze de hepatită.

Pe scurt, virusul hepatitei E de la șobolani nu este, cel puțin deocamdată, un nume cunoscut publicului larg. Dar pentru cercetători el devine rapid un exemplu clasic de amenințare zoonotică emergentă: prezentă în mediul urban, greu de detectat, capabilă să ajungă la om și suficient de serioasă încât să justifice mai multă vigilență.