Un text publicat în The Lancet readuce în prim-plan o idee simplă, dar esențială: următoarea pandemie nu trebuie doar combătută, ci prevenită „din fașă”. Asta înseamnă să reducem riscul de spillover, adică momentul în care un agent patogen trece de la animale la oameni.

Pentru publicul larg, termenul poate părea tehnic. În realitate, ideea este relativ simplă: un spillover apare atunci când un agent patogen, cum ar fi un virus sau o bacterie, „sare” de la o specie la alta. Când trecerea se face de la animale la oameni, vorbim despre spillover zoonotic. FAO explică acest proces ca trecerea unui agent patogen dintr-o gazdă animală într-o populație umană, iar CDC amintește că bolile zoonotice sunt cele care se pot răspândi între animale și oameni.

Nu fiecare astfel de „salt” produce automat o epidemie globală. Multe treceri între specii rămân izolate sau se sting repede. Problema este că uneori un agent patogen găsește condițiile potrivite pentru a se răspândi între oameni, iar de aici poate începe o criză sanitară majoră. OMS spune clar că spillover-ul zoonotic se află la originea majorității bolilor infecțioase emergente și a pandemiilor recente.

Articolul publicat în The Lancet pe 11 aprilie 2026 cere ca prevenirea spillover-ului să fie pusă mai sus pe agenda reuniunii ONU despre prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemii. Ideea centrală este că lumea investește încă prea mult în reacție și prea puțin în prevenirea momentului inițial în care agentul patogen ajunge la om.

Nu doar reacție, ci și prevenție

După CoViD-19, multe politici au rămas concentrate pe detectare rapidă, spitale, vaccinuri și răspuns de urgență. Toate acestea sunt importante. Dar mai mulți experți spun că nu sunt suficiente dacă nu reducem și cauzele care favorizează apariția bolilor noi. CDC a subliniat că prevenirea spillover-ului poate reduce simultan riscul de pandemii, pierderea biodiversității, schimbările climatice și unele forme de inechitate.

Un alt termen care contează în această discuție este One Health. OMS și WOAH definesc această abordare ca o colaborare între domeniile sănătății umane, sănătății animalelor și protecției ecosistemelor. Pe românește, ideea este că oamenii nu pot fi cu adevărat sănătoși într-un mediu degradat, cu animale bolnave și habitate distruse. Sănătatea umană, animală și ecologică sunt legate între ele.

Cum creșterm riscul unui nou spillover

Bolile emergente apar mai ușor acolo unde contactul dintre oameni, animale domestice și animale sălbatice devine mai intens. Defrișările, extinderea agriculturii, comerțul cu animale sălbatice, urbanizarea rapidă și degradarea habitatelor cresc șansele ca un virus sau o bacterie să treacă la om. Tocmai de aceea prevenirea pandemiilor nu mai este doar o chestiune medicală, ci și una de mediu, agricultură și politici publice.

Și termenul endemic trebuie explicat. O boală endemică este una care nu dispare complet, ci continuă să circule constant într-o anumită regiune sau populație. OMS arată că prevenirea spillover-ului este importantă nu doar pentru a evita pandemii, ci și pentru a împiedica apariția unor boli care se instalează apoi pe termen lung.

Ce ar însemna, concret, prevenția

În practică, prevenția înseamnă supraveghere veterinară mai bună, controlul contactelor riscante dintre oameni și animale, protejarea habitatelor, reguli mai clare pentru comerțul cu animale sălbatice și colaborare între medici, veterinari, ecologi și autorități. Pe scurt, nu este suficient să fii pregătit să stingi incendiul; trebuie să reduci și riscul ca el să izbucnească. Aceasta este și miza centrală a apelului reluat acum de The Lancet.

Altfel spus, o pandemie începe adesea cu un salt microscopic între specii, dar cauzele acelui salt sunt adesea foarte omenești: felul în care tăiem pădurile, extindem fermele, mutăm animale, ocupăm habitate și gestionăm sănătatea publică. De aceea, prevenirea spillover-ului nu este un subiect de nișă, ci una dintre cele mai importante teme de securitate publică ale vremii noastre.