Un nou studiu publicat în Nature arată că nici măcar o încălzire globală de 2°C nu exclude efecte climatice extreme. În unele cazuri, seceta, ploile violente și riscul de incendii ar putea deveni mai grave decât arată scenariile medii pentru o lume încălzită cu 3°C sau 4°C.

Multă lume a ajuns să privească pragul de 2°C ca pe o limită gravă, dar încă relativ „gestionabilă”. Noul studiu publicat în Nature vine însă cu un avertisment grav: o lume mai caldă cu 2°C față de epoca preindustrială nu este neapărat o lume moderată, liniștită sau previzibilă. Dimpotrivă, pentru unele sectoare esențiale, efectele pot fi mult mai dure decât lasă să se înțeleagă media modelelor climatice.

Cercetătorii s-au uitat nu doar la „scenariul mediu”, adică la media tuturor simulărilor climatice, ci și la variantele coerente în care mai multe regiuni-cheie ale planetei sunt lovite simultan de condiții nefavorabile. Aici apare partea neliniștitoare: la 2°C încălzire globală, unele rezultate extreme pot depăși ceea ce modelele arată, în medie, pentru 3°C sau chiar 4°C.

Aceasta ar însemna că nu este suficient să ne uităm la „temperatura globală medie” și să presupunem că la 2°C lucrurile vor fi automat suportabile. Riscurile reale pentru societate depind și de felul în care extremele se combină și se concentrează în zone sensibile. Autorii arată explicit că acest lucru este valabil pentru trei tipuri de pericole cu miză publică uriașă: seceta în marile regiuni agricole ale lumii, episoadele de precipitații extreme în zone dens populate și condițiile favorabile incendiilor în păduri.

Ceea ce contează enorm pentru viața de zi cu zi. Dacă seceta lovește simultan zone agricole-cheie, consecințele nu se opresc la fermieri: pot apărea probleme în producția alimentară, presiuni asupra prețurilor și tensiuni în lanțurile de aprovizionare. Dacă ploile extreme cresc în marile aglomerări urbane, crește și riscul de inundații rapide, pagube materiale și afectarea infrastructurii. Iar dacă vremea devine mai prielnică incendiilor forestiere, nu vorbim doar despre copaci, ci și despre aer mai poluat, evacuări, pierderi economice și ecosisteme destabilizate. Aceste implicații sunt o inferență directă din sectoarele analizate de studiu și din felul în care autorii descriu relevanța lor societală.

Un detaliu important este că studiul nu spune că o lume de 2°C este automat mai rea decât una de 4°C. Ideea este alta: incertitudinea este atât de mare, iar distribuția regională a extremelor atât de importantă, încât unele rezultate foarte grave pot apărea deja la 2°C. Cu alte cuvinte, un prag considerat de unii „mai puțin rău” poate ascunde riscuri majore, mai ales dacă decidenții se uită doar la valori medii și nu la coada extremă a distribuției.

Autorii spun limpede că metodele folosite până acum pentru a comunica „cele mai rele scenarii” s-au concentrat adesea pe medii ale modelelor la niveluri ridicate de încălzire, de 3°C sau 4°C. Problema este că această abordare poate rata faptul că, la un nivel mai mic de încălzire, există deja combinații plauzibile de extreme cu impact sever asupra societății și ecosistemelor.

De aici rezultă și o implicație politică: studiul întărește ideea că omenirea nu ar trebui să trateze pragul de 2°C ca pe o „zonă de confort”. Dimpotrivă, autorii spun că rezultatele subliniază urgența reducerii rapide a emisiilor și a limitării încălzirii mult sub 2°C, pentru că și o lume de 2°C poate aduce lovituri climatice severe.

Concluzia articolului este că nu doar cât de mult se încălzește planeta contează, ci și cum se manifestă această încălzire în regiunile de care depind hrana, siguranța și viața de zi cu zi a oamenilor. Iar noul studiu sugerează că pericolul poate deveni foarte serios mai devreme decât ne-am obișnuit să credem.