Două forme grave de malarie par să lase în urmă efecte de durată asupra dezvoltării cognitive a copiilor mici, sugerează un studiu făcut în Uganda și semnalat de Science. Problemele pot persista ani buni după episodul acut de boală.

Malaria este cunoscută mai ales ca o boală care ucide rapid, mai ales în rândul copiilor mici din Africa subsahariană. Dar un nou studiu sugerează că, pentru o parte dintre supraviețuitori, urmările nu se opresc odată cu externarea din spital. Unele forme severe ale bolii par să fie asociate cu efecte cognitive care pot fi observate la mulți ani după infecție.

Articolul publicat de Science rezumă rezultatele unui studiu prospectiv realizat pe copii din Uganda. Cercetătorii au analizat 600 de copii cu vârste între 6 luni și 4 ani care suferiseră una dintre cele mai frecvente cinci forme de malarie severă: malarie cerebrală, anemie malarică severă, detresă respiratorie, malarie cu convulsii multiple sau prostrație. Performanțele cognitive au fost evaluate la 12 luni după externare, iar copiii au fost urmăriți ulterior pe intervale foarte lungi, de la 4 până la 15 ani după episodul sever.

Mesajul central al studiului este că nu toate formele severe de malarie par să lase aceeași amprentă. Asocierile cele mai clare cu afectarea cognitivă pe termen lung au apărut la copiii care trecuseră prin malarie cerebrală și prin anemie malarică severă. În schimb, pentru celelalte forme severe incluse în analiză, scorurile cognitive nu au diferit semnificativ de cele ale copiilor din aceeași comunitate folosiți drept comparație.

Rezultatul este cu atât mai interesant în cazul anemiei malarice severe. Potrivit rezumatelor disponibile, cercetătorii nu se așteptau neapărat la un astfel de efect, deoarece acești copii nu au, de regulă, semne neurologice evidente comparabile cu cele din malaria cerebrală. Totuși, datele sugerează că și această formă de boală poate fi urmată de un handicap cognitiv subtil, dar persistent.

Din datele rezumate de Science și de materialele conexe reiese că diferențele nu s-au văzut uniform în toate domeniile. Autorii au urmărit cogniția generală, atenția și memoria asociativă. Semnalul cel mai solid a fost pentru cogniția generală, iar în plan școlar apare un detaliu remarcabil: nu s-a observat o diferență clară la citire, dar au apărut diferențe mai pronunțate la matematică în rândul copiilor care avuseseră malarie cerebrală sau anemie malarică severă.

Asta nu înseamnă că orice copil care a trecut prin malarie severă va avea inevitabil probleme cognitive vizibile sau că studiul dovedește, singur, un mecanism biologic definitiv. Ce arată el este altceva: există o asociere suficient de puternică pentru a sugera că urmărirea acestor copii nu ar trebui să se oprească la supraviețuirea episodului acut. Cu alte cuvinte, succesul tratamentului nu ar trebui măsurat doar prin faptul că pacientul a ieșit din pericol imediat, ci și prin ceea ce se întâmplă cu dezvoltarea lui intelectuală în anii următori.

Contextul face subiectul și mai important. Organizația Mondială a Sănătății arată că malaria rămâne o povară uriașă: în 2024 au fost estimate 282 de milioane de cazuri și 610.000 de decese la nivel global, iar regiunea africană a concentrat circa 95% din cazuri și decese. Copiii sub 5 ani au reprezentat aproximativ trei sferturi din decesele prin malarie din regiune.

În acest peisaj, studiile care mută atenția de la simpla supraviețuire la consecințele pe termen lung devin esențiale. Dacă malaria cerebrală și anemia malarică severă afectează ani mai târziu capacitatea de învățare, atenția publică trebuie să se extindă dincolo de tratamentul de urgență: spre prevenție, diagnostic rapid, vaccinare acolo unde este disponibilă, monitorizare neurocognitivă și sprijin educațional pentru copiii care au trecut prin astfel de episoade. Studiul nu oferă încă toate răspunsurile despre mecanism, dar ridică o întrebare puternică: câți copii considerați „vindecați” rămân, de fapt, cu o povară invizibilă?