Ideea pare simplă: dacă pui pe partea din față a ambalajului o etichetă clară despre zahăr, sare și grăsimi saturate, oamenii ar trebui să aleagă mai ușor produsele mai sănătoase. În practică, lucrurile sunt mai complicate. Un studiu publicat în The Lancet Public Health arată însă că aceste etichete pot influența într-adevăr alegerile consumatorilor, cu o condiție importantă: designul lor contează enorm.

Cercetarea a testat, într-un experiment online randomizat, mai multe variante de etichete frontale concepute pentru o posibilă implementare obligatorie în Statele Unite. Participanții au fost împărțiți aleator în cinci grupuri și au văzut produse cu etichete diferite: fără etichetă, eticheta propusă de Food and Drug Administration (FDA), o versiune modificată a acesteia și două variante de etichetă de tip „high in”, adică etichete care semnalează direct dacă un produs este „bogat în” zahăr adăugat, sodiu sau grăsimi saturate. Studiul a inclus peste 13.000 de adulți din SUA, ceea ce îl face consistent ca dimensiune.

Rezultatul central este destul de clar: etichetele de tip „high in” i-au ajutat pe participanți să identifice mai repede și mai corect produsele mai puțin sănătoase decât eticheta propusă de autoritatea americană FDA. Mai mult, în scenarii de cumpărături virtuale, aceste etichete au fost asociate și cu alegeri alimentare mai sănătoase. Cu alte cuvinte, simplul fapt de a pune o etichetă pe ambalaj nu este suficient; contează dacă mesajul este direct și ușor de interpretat.

Una dintre explicațiile sugerate de autori este interesantă și foarte plauzibilă din punct de vedere psihologic. Eticheta propusă de FDA afișează pentru fiecare nutrient dacă nivelul este „low”, „medium” sau „high”, plus procentul din doza zilnică recomandată. Problema este că acest format poate crea uneori un „halo de sănătate” fals. De exemplu, un produs foarte bogat în zahăr ar putea părea mai puțin problematic dacă, în același timp, are două alte valori marcate drept „low”. În schimb, o etichetă simplă de tip „high in added sugar” trimite un semnal mai direct și mai greu de cosmetizat mental.

De aici vine și miza de sănătate publică. În multe țări, alimentele ambalate și ultraprocesate sunt o sursă importantă de sodiu, zaharuri adăugate și grăsimi saturate, iar consumul excesiv al acestor nutrienți este asociat cu boli cardiovasculare, obezitate și alte boli cronice. Dacă o etichetă frontală bine gândită poate schimba măcar o parte din alegerile de zi cu zi, atunci impactul ei potențial, la nivel de populație, poate deveni relevant. Tocmai de aceea, tema este tratată nu doar ca o problemă de design de ambalaj, ci ca una de politică publică.

Totuși, studiul a fost realizat într-un mediu online, cu scenarii virtuale de cumpărare, nu într-un supermarket real, unde deciziile sunt influențate și de preț, oboseală, obicei, timp, promoții sau presiunea copiilor. Asta înseamnă că studiul arată destul de bine cum reacționează oamenii la etichete în condiții controlate, dar nu dovedește singur cât de mare va fi efectul în viața de zi cu zi.

Chiar și cu această limită, concluzia rămâne importantă: etichetele frontale nu sunt doar decor informativ. Ele pot modela percepția asupra sănătății unui produs și, în anumite condiții, pot împinge alegerea într-o direcție mai bună. Dar studiul sugerează și ceva mai incomod pentru autorități și industrie: o etichetă prea încărcată, prea tehnică sau prea „echilibrată” vizual poate fi mai puțin utilă decât un avertisment simplu și direct.

Așadar, întrebarea nu este doar „să existe sau nu etichete?”, ci ce fel de etichete ajută cu adevărat. Noul studiu înclină balanța spre formulele explicite, care marchează clar produsele bogate în nutrienți asociați cu risc pentru sănătate. Nu este o soluție magică pentru alimentația nesănătoasă, dar poate fi una dintre acele intervenții mici care, repetate zilnic la scară mare, contează.