Date colectate de satelitul internațional Sentinel-6 Michael Freilich arată că o masă uriașă de apă caldă, lată de sute de kilometri, a traversat Oceanul Pacific și a ajuns în dreptul coastelor Americii de Sud. Oamenii de știință de la NASA și ESA interpretează semnalul ca un precursor clar al unui nou episod El Niño, care ar putea deveni unul dintre cele mai intense din ultimele decenii.

El Niño este un fenomen climatic periodic generat de încălzirea apei de suprafață în Pacificul ecuatorial de est. Efectele sale se resimt la scară globală: ploi excesive în unele regiuni, secetă severă în altele, cu impact direct asupra agriculturii, transporturilor și economiilor. Episoadele puternice din 1997-1998 și 2015-2016 au lăsat urme în producția agricolă mondială și în frecvența evenimentelor meteorologice extreme.

Semnul precursor al unui El Niño este apariția valurilor Kelvin – mase de apă mai caldă și mai ridicată decât media, care se formează în Pacificul de vest și se deplasează spre est pe durata mai multor săptămâni. Satelitul Sentinel-6 Michael Freilich, lansat în 2020 de NASA și gestionat de Agenția Spațială Europeană (ESA) în cadrul programului Copernicus, măsoară și cartografiază înălțimea suprafeței oceanelor la fiecare 10 zile, cu o precizie de ordinul milimetrilor.

În 2026, instrumentele sale au detectat mai multe astfel de valuri succesive. Un prim val Kelvin, de mici dimensiuni, s-a format în jurul insulelor Microneziei la sfârșitul lunii ianuarie și s-a disipat până la mijlocul lui februarie. Un al doilea val, mai puternic, a apărut la începutul lunii martie și s-a deplasat spre est în lunile următoare. La mijlocul lunii mai, nivelul mării în largul coastelor Peru era deja cu aproximativ 15 centimetri peste mediile pe termen lung – exact tiparul observat înaintea episoadelor puternice din 1997 și 2015.

Unele scenarii de prognoză, cele mai pesimiste, plasau temperaturile de suprafață ale Pacificului cu până la 4 grade Celsius peste medie – pragul unui El Niño „foarte puternic”. Specialiști din meteorologie au început să utilizeze termenul de „super El Niño” pentru evenimentul potențial din 2026-2027, iar unele măsurători de adâncime au înregistrat ape cu până la 7,5 grade Celsius peste medie în zone din oceanul profund.

„Deși evenimentul din 2026 a debutat ceva mai târziu decât marile episoade El Niño din 2015 și 1997, începe să recupereze diferența”, a declarat Josh Willis, cercetător în domeniul nivelului mării la Laboratorul de Propulsie a Reactivelor (JPL) al NASA și om de știință principal al misiunii Sentinel-6. „Vom vedea cât de mare ajunge.”

Mecanismul prin care se formează valurile Kelvin este bine cunoscut: vânturile din estul Pacificului ecuatorial slăbesc temporar sau își schimbă direcția, permițând apei calde din vestul Pacificului să se deplaseze spre est. Pe măsură ce mai multe valuri successive se acumulează în largul coastelor Columbiei, Ecuadorului și Peru, condițiile devin favorabile declanșării unui El Niño. Deoarece apa se dilată odată cu încălzirea, creșterea nivelului mării surprinsă de satelit este o măsurătoare indirectă, dar precisă, a temperaturii apei de dedesubt.

Satelitul Sentinel-6B, lansat în noiembrie 2025, urmează să preia ștafeta de la predecesorul său până la sfârșitul anului 2026, continuând o tradiție de monitorizare a nivelului oceanic care a debutat în 1992 cu misiunea TOPEX/Poseidon.

Comunicatul NASA/JPL a fost publicat pe 27 mai 2026. Datele Sentinel-6 acoperă perioada martie–mai 2026.

---

Sursă:

• NASA-European Sea Level Mission Homes in on El Niño — NASA Jet Propulsion Laboratory, 27 mai 2026
• International Sea Level Satellite Observes El Niño Precursor — NASA Science