De decenii, neuroștiința a presupus că, pentru a învăța să vorbești o limbă nouă sau a recâștiga capacitatea de a vorbi după un accident vascular cerebral, creierul se bazează în primul rând pe zonele motorii care controlează buzele, limba și corzile vocale. Un nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences arată că lucrurile stau, de fapt, altfel.

Cercetarea, realizată de o echipă de la McGill University și Yale School of Medicine – Nishant Rao, Rosalie Gendron, Timothy F. Manning și David J. Ostry – arată că memoria pentru noile mișcări de vorbire depinde mult mai mult de modul în care creierul procesează sunetele și senzațiile fizice, decât de zonele care controlează mișcarea propriu-zisă.

Cum se testează o presupunere veche de decenii. Cercetătorii au modificat în timp real felul în care participanții își auzeau propria voce, redându-le vorbirea alterată prin căști, o manipulare care i-a forțat să își adapteze modul de a vorbi. Apoi au folosit stimularea magnetică transcraniană (TMS) pentru a perturba pe rând cortexul auditiv, somatosenzorial și motor, evaluând retenția modelelor de vorbire nou-învățate după 24 de ore.

Surpriza: zona motorie, cea mai puțin importantă. Perturbarea cortexului auditiv sau somatosenzorial a redus semnificativ retenția. Perturbarea cortexului motor a avut un efect minim.

„Acest studiu schimbă înțelegerea noastră, arătând că învățarea vorbirii umane este, în mod extins, de natură senzorială”, a declarat David Ostry, profesor la McGill University.

Implicații pentru recuperarea după AVC. Descoperirea se leagă de cercetări anterioare ale aceleiași echipe pentru mișcările brațului și mâinii, cu același rezultat. Concluzia practică: terapiile de recuperare a vorbirii după accident vascular cerebral ar putea avea mai mult succes dacă se concentrează pe cortexul senzorial, nu doar pe cel motor.

Sursă: Rao, N., Gendron, R., Manning, T.F., Ostry, D.J. Sensory basis of speech motor learning and memory. PNAS 123 (17), 2026. DOI: 10.1073/pnas.2525468123.