Un studiu publicat în Nature arată că galaxiile rămân aliniate în filamente uriașe, asemenea unui castron gigantic de spaghete, până la scări de 3 miliarde de ani-lumină, mult mai mari decât se credea posibil. Descoperirea pune sub semnul întrebării „principiul cosmologic”, ipoteza fundamentală care susține modelul standard al cosmosului.

Să clarificăm de la început: „stringy” (înșirat) nu are nicio legătură cu teoria corzilor din fizica particulelor. Termenul descrie pur și simplu faptul că galaxiile par distribuite în șiruri și filamente lungi, nu structuri fundamentale de tip „coardă”.

Ce spune, de fapt, principiul cosmologic

Modelul cosmologic standard, numit lambda-CDM, se bazează pe o presupunere esențială: la scări suficient de mari, universul arată la fel peste tot (omogen) și la fel în orice direcție (izotrop). Fără această presupunere, ecuațiile relativității generale care descriu evoluția cosmosului rămân un sistem de zece ecuații interconectate, practic imposibil de rezolvat. Cu principiul cosmologic, acestea se reduc la doar două ecuații, ceea ce face posibilă construirea unui model matematic funcțional.

Problema e că nimeni nu știe cu exactitate la ce scară anume universul devine, în sfârșit, „neted”. Studiile anterioare estimau că omogenitatea se instalează undeva la aproximativ 100 de megaparseci, cam 300 de milioane de ani-lumină.

Ce au descoperit cercetătorii

Francesco Sylos Labini, de la Centrul de Cercetare Enrico Fermi din Roma, și Marco Galoppo, de la University of Canterbury din Noua Zeelandă, au aplicat un instrument statistic nou, numit ADPD (Angular Distribution of Pairwise Distances), asupra celei mai mari hărți de galaxii realizate până acum: datele telescopului DESI (Dark Energy Spectroscopic Instrument), care au cartografiat 47 de milioane de galaxii pe o distanță de 11 miliarde de ani-lumină.

Rezultatul: structurile anizotrope, adică distribuția neuniformă și direcțională a galaxiilor, persistă până la scări de aproximativ un gigaparsec, cam 3 miliarde de ani-lumină. Este de zece ori mai mult decât scara la care universul ar fi trebuit să devină omogen, conform estimărilor anterioare.

De ce contează

Dezbaterea despre scara reală a omogenității cosmice durează încă din anii ’80. Descoperirea lui Sylos Labini și Galoppo nu este prima care ridică semne de întrebare asupra principiului cosmologic. Un studiu anterior, semnat de Secrest, von Hausegger, Rameez, Mohayaee și Sarkar, publicat în 2022, a adus deja o „provocare la adresa modelului cosmologic standard”, folosind alte tipuri de observații.

Dacă structurile anizotrope persistă la scări atât de mari, presupunerea de bază care simplifică matematic ecuațiile cosmologiei ar putea să nu fie validă. Asta nu înseamnă că modelul standard e greșit, dar înseamnă că fundația pe care a fost construit trebuie reexaminată cu instrumente statistice mai riguroase, exact ce propun cei doi cercetători.

Nu este o revoluție confirmată, ci o fisură serioasă într-una dintre premisele pe care se sprijină întreaga cosmologie modernă. Dacă universul nu devine cu adevărat omogen la scările pe care le presupuneam, atunci modelele care descriu compoziția, vârsta și evoluția cosmosului ar putea avea nevoie de o revizuire fundamentală, nu doar de ajustări cosmetice.

---

Sursă:
— Sylos Labini, F. & Galoppo, M. (2026). Detection of anisotropic cosmic structures on a gigaparsec scale. Nature. DOI: 10.1038/s41586-026-10702-5
— Secrest, N.J., von Hausegger, S., Rameez, M., Mohayaee, R. & Sarkar, S. (2022). A challenge to the standard cosmological model. Astrophysical Journal Letters, 937, L31.