Cercetătorii de la Universitatea Yale căutau exact opusul a ce au găsit. Shimaa Ebrahim, cercetătoare în laboratorul biologului John Carlson, voia să afle dacă vreun fruct sau vreo legumă funcționează ca afrodiziac pentru musculița de oțet (Drosophila melanogaster). A pregătit, așadar, un fel de „bufet” pentru muște: piureuri din 43 de tipuri de fructe și legume, fiecare într-o cutie Petri separată, cu câte o pereche de muște, mascul și femelă, supravegheate timp de o oră.

Niciunul dintre cele 43 de piureuri nu s-a dovedit afrodiziac. Dar unul dintre ele a avut efectul exact opus, și încă unul spectaculos. În cutia Petri cu piure de usturoi, împerecherea a fost complet blocată.

Nu mirosul, ci gustul e cel care oprește muștele

Echipa a identificat rapid compusul responsabil: disulfura de diallil, o substanță chimică prezentă în usturoi. Aceasta nu doar oprește împerecherea, ci descurajează și depunerea ouălor. Surprinzător, efectul nu ține de mirosul puternic al usturoiului, așa cum s-ar putea presupune, ci de gust. Cercetătorii au arătat că reacția depinde de un canal numit TrpA1, prezent în neuronii responsabili de detectarea gustului amar.

Musculița de oțet nu a fost, însă, principalul motiv pentru care descoperirea a atras atenție. Testată pe țânțarii din genul Aedes, principalii vectori pentru dengue, febra galbenă și Zika, usturoiul a avut același efect: a inhibat atât împerecherea, cât și depunerea ouălor. Compusul a funcționat și pe musca țețe (Glossina morsitans), vectorul bolii somnului, unde a descurajat cel puțin împerecherea.

Un gest de gust care schimbă activitatea genelor

Expunerea la usturoi nu se oprește la reflexul imediat de respingere. Cercetătorii au observat că modifică activitatea mai multor gene din capul muștei, printre care una numită „fit” (female-specific independent of transformer), care codează un hormon al senzației de sațietate. Acest hormon s-a dovedit esențial pentru schimbarea preferinței femelelor legate de locul unde depun ouăle, după expunerea la usturoi.

Miza practică a descoperirii ține de faptul că fructele și legumele sunt surse ieftine, sigure și ușor accesibile de substanțe active, spre deosebire de insecticidele sintetice, adesea toxice și costisitoare. Autorii propun metoda lor de testare, „phytoscreen”-ul, drept un model replicabil: o modalitate sistematică de a scana diversitatea chimică imensă din plantele de cultură, pentru a găsi noi compuși capabili să descurajeze insectele care transmit boli sau distrug recolte.

Descoperirea nu înseamnă că usturoiul va înlocui curând insecticidele din programele de combatere a țânțarilor purtători de boli. Dar arată, cu dovezi clare de laborator, că un aliment obișnuit din bucătărie conține deja o substanță capabilă să oprească reproducerea unor insecte periculoase pentru sănătatea publică, ceea ce deschide o direcție de cercetare ieftină și accesibilă pentru controlul viitor al bolilor transmise de vectori.

---

Sursa:
Ebrahim, S.A.M., Talross, G.J.S., Dweck, H.K.M., Shepard, J.J., Carlson, J.R. „A phytoscreen identifies a garlic compound as a deterrent of mating and egg laying in Drosophila and mosquitoes”. Cell (2026). DOI: 10.1016/j.cell.2026.03.037