Unele celule canceroase supraviețuiesc tratamentului intrând într-o stare de repaus, în care aproape că nu se mai divid și devin practic invizibile pentru medicamentele concepute să atace celulele active. Cercetători de la ETH Zurich au dezvoltat acum o metodă care poate „trezi” aceste celule adormite exact acolo unde e nevoie, folosind lumina ca întrerupător.

Somnul care ține cancerul în viață

În unele forme de cancer, mai ales în cancerul pulmonar, această stare de repaus e declanșată de hormonii de stres din organism. În interiorul celulelor tumorale, receptorii glucocorticoizi recunosc acești hormoni, iar celula răspunde intrând într-o stare în care se divide extrem de rar. Rezultatul e că multe tratamente devin ineficiente, pentru că vizează celule aflate în plină diviziune. Paradoxal, medicii vor uneori exact contrariul, ca celulele tumorale să rămână active, ca să poată fi lovite de tratament.

Problema e că acești receptori nu există doar în tumoare, ci în toate celulele corpului, unde au roluri esențiale, de la reducerea inflamației până la funcționarea sistemului imunitar. Distrugerea lor peste tot ar produce efecte secundare serioase, așa că orice tratament trebuie să vizeze strict celulele tumorale, lăsând restul țesutului neatins.

Cum funcționează comutatorul molecular

Echipa condusă de Katharina Gapp și Erick Carreira a adaptat un sistem natural de reciclare celulară, cel prin care celulele identifică proteinele defecte și le marchează pentru distrugere, atașându-le o mică etichetă moleculară. Cercetătorii au construit un comutator format din trei componente: o parte se atașează de receptorul glucocorticoid, o altă parte se atașează de enzima responsabilă cu aplicarea etichetei de distrugere, iar între ele se află un conector flexibil, elementul central al întregului sistem.

În condiții normale de lumină, conectorul rămâne întins, ținând enzima suficient de aproape de receptor pentru declanșarea distrugerii lui. Sub o anumită lungime de undă de lumină, conectorul își schimbă forma și dezactivează procesul. Practic, moleculele active se pot „opri” selectiv exact în țesutul sănătos din jurul tumorii, prin expunere la lumină, în timp ce în interiorul tumorii, unde nu ajunge lumina respectivă, comutatorul rămâne activ.

Rezultate încurajatoare, dar doar în laborator

În culturi de celule de cancer pulmonar uman, tratamentul a dus la o distrugere rapidă a receptorilor glucocorticoizi din celulele tumorale. O analiză a activității genetice a confirmat că celulele au ieșit efectiv din starea de repaus. Robin Scheuplein, unul dintre autorii principali ai studiului, explică faptul că sistemul se bazează pe o tehnologie medicală deja existentă, ceea ce oferă o perspectivă realistă pentru terapii localizate, cu efecte reversibile și controlabile cu precizie.

Cercetătorii sunt precauți în privința pașilor următori: rezultatele trebuie confirmate acum și în organisme vii, nu doar în culturi de celule, iar sistemul mai are nevoie de optimizări înainte de a putea fi testat ca tratament propriu-zis.

Descoperirea nu e încă un tratament, ci un instrument de laborator care arată o cale posibilă spre terapii mai precise împotriva cancerului, capabile să țintească exact celulele care astăzi se ascund cu succes de medicamente.

---

Sursă:
Freitag, K. M., Scheuplein, R., Orlacchio, C., Ansuinelli, V., Fava, T., Fischer, V., Zhang, B., Kretschmer, M., Gazorpak, M., Carreira, E. M., Gapp, K. (2026). Light-controlled disruption of cancer cell dormancy via photoswitchable stress hormone receptor degraders. Proceedings of the National Academy of Sciences, 123(21), e2528760123. https://doi.org/10.1073/pnas.2528760123. Instituție: ETH Zurich.