La câțiva kilometri sub suprafața oceanului, în întuneric total și cu hrană extrem de rară, trăiește unul dintre cele mai neobișnuite animale de pe planetă, izopodul supergigant de adâncime (genul Bathynomus), o rudă îndepărtată a puricilor de lemn din grădină, dar cu dimensiuni de minge de fotbal. Acest animal poate supraviețui mai bine de cinci ani fără nicio masă, un record care a nedumerit multă vreme cercetătorii.
O echipă de la Institutul de Oceanologie al Academiei Chineze de Științe, în colaborare cu Universitatea Chineză din Hong Kong și Universitatea Politehnică din Xi’an, a publicat acum în revista Cell explicația din spatele acestui paradox.
Un paradox energetic greu de explicat
Problema pe care și-au pus-o cercetătorii este simplă de formulat, dar greu de rezolvat, cum poate un animal atât de mare, care are nevoie de multă energie doar ca să-și mențină corpul, să supraviețuiască într-un mediu unde hrana apare rareori și imprevizibil. Cu cât un izopod trăiește mai adânc, cu atât hrana e mai rară, iar animalul trebuie să știe să economisească resurse pe termen foarte lung.
O strategie în două trepte, stomac uriaș și metabolism aproape oprit
Analizele multiomice și experimentele funcționale au arătat că izopodul de adâncime a rezolvat problema printr-o combinație de două trucuri. Primul este un stomac imens, care ocupă aproape două treimi din corpul animalului, mult mai mare decât la rudele lui din apele de suprafață. Când este plin, stomacul conține un amestec fin măcinat, extrem de bine digerat, bogat în bacterii din grupul Chlamydiae, cunoscute pentru rolul lor în stocarea grăsimilor.
Al doilea truc este o rată metabolică bazală extrem de scăzută. Practic, animalul mănâncă mult atunci când găsește hrană, apoi își reduce drastic ritmul de ardere a energiei, digerând și folosind rezervele acumulate pe parcursul mai multor ani. Cercetătorii au numit această strategie, simplu, „creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor”.
O genă împrumutată de la bacterii, cheia întregului mecanism
Cel mai surprinzător detaliu al studiului este originea genei care face posibilă această frânare metabolică. Este vorba despre gena ND1, transferată orizontal în genomul izopodului dintr-o bacterie simbiotică exterioară, cu mult timp în urmă, în cursul evoluției. Reglată prin acetilarea histonelor, această genă permite o reducere foarte precisă a metabolismului în condiții de frig și lipsă de hrană, susținând în același timp atât gigantismul animalului, cât și capacitatea lui de a posti ani întregi.
Potrivit autorilor studiului, mecanismul descoperit la acest crustaceu de adâncime nu este doar o curiozitate biologică, ci un model util pentru înțelegerea felului în care viața reușește să echilibreze creșterea și supraviețuirea în condiții extreme, cu aplicații posibile în cercetarea longevității, a obezității și chiar a acvaculturii.
Surse:
- Jianbo Yuan, Xiaojun Zhang, Shihao Li et al., „Deep-sea megafauna co-opts microbial energy metabolism genes to withstand ultra-long starvation”, Cell (2026), DOI: 10.1016/j.cell.2026.05.012
- Chinese Academy of Sciences — Researchers Reveal How Supergiant Deep-Sea Isopods Survive Years Without Food
Foto: By Tiouraren (Y.-C. Tsai) – Own work, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=131014048
Lasă un răspuns