Pe câteva străzi din Golan, la granița de nord a Israelului, un naturalist amator a observat noaptea ceva ce nu mai fusese descris niciodată în literatura științifică: mii de purici de lemn (izopode terestre) mergând în cerc, într-o singură masă compactă, sub lumina unui bec stradal obișnuit.

Descoperirea a ajuns la echipa doctorandului Idan Sheizaf, coordonat de profesorul Ariel Chipman de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, și s-a transformat într-un studiu publicat în revista Ecology and Evolution.

O specie solitară, dintr-o dată extrem de sociabilă

Puricii de lemn din specia Armadillo sordidus sunt, în mod normal, animale solitare, care se ascund sub pietre și în resturi vegetale umede, ferindu-se de lumină și de uscăciune. Ceea ce au filmat cercetătorii în Golan a fost exact opusul acestui comportament, grupuri de peste 5.000 de indivizi ieșiți din adăposturi, mergând sincronizat de-a lungul unui cerc, într-o formație pe care echipa a numit-o „isopod mill”, morile de izopode.

Cum reușește un bec să anuleze un instinct vechi de milioane de ani

Explicația ține de geometria luminii. Un fascicul vertical de lumină albă creează pe sol o zonă circulară luminată, iar puricii de lemn sunt atrași să meargă exact pe marginea acestui cerc de lumină. Pe măsură ce tot mai mulți indivizi se adună la această margine, densitatea crește peste un anumit prag, iar mișcările individuale se transformă într-o singură mișcare colectivă, auto-întreținută, care poate continua ore în șir.

„Deși mișcarea colectivă este comună în lumea animală, să o vedem în această formă la izopode a fost complet neașteptat”, a explicat Sheizaf. Potrivit lui, geometria lumii moderne, mai exact cercurile de lumină create de becurile stradale, interacționează cu instinctele naturale ale acestor animale și produce un fenomen fascinant de privit, dar potențial periculos pentru ele.

Prețul plătit de animale pentru un spectacol de lumini

Cercetătorii au surprins deja un semn al acestui preț, o miriapodă a profitat de moment și a vânat câțiva indivizi distrași, prinși în interiorul masei aflate în mișcare. Scoase din adăposturile lor protectoare și ținute în mișcare permanentă într-un spațiu expus, izopodele devin ținte mai ușoare pentru prădători și consumă energie de care au nevoie pentru supraviețuire.

Concluzia cercetătorilor este simplă, un obiect banal precum un bec stradal poate schimba radical un comportament vechi de milioane de ani, iar poluarea luminoasă continuă să dezvăluie efecte pe care nu le bănuiam până acum, chiar și la cele mai mici viețuitoare de lângă noi.

---

Surse:

• Idan Sheizaf, Eviatar Itzkovich, Ariel D. Chipman, „A Novel Light‐Induced Collective Circular Movement in Armadillo sordidus Isopods”, Ecology and Evolution (2026), DOI: 10.1002/ece3.73487
• The Hebrew University of Jerusalem — Streetlights Trap Isopods in Mysterious „Death Spirals”