Un vulcan submarin erupe din 8 mai în Marea Bismarck, la nord de Papua Noua Guinee, într-una dintre cele mai slab cartografiate zone ale oceanului. Sateliții NASA au surprins abur, cenușă și piatră ponce plutitoare, iar cercetătorii așteaptă să vadă dacă se naște o insulă.

Pe 8 mai 2026, seismografele au înregistrat un mic roi de cutremure în centrul Mării Bismarck, la nord de Papua Noua Guinee. O zi mai târziu, sateliții confirmau ce se petrecea sub valuri: o erupție vulcanică submarină tocmai începuse. Zona nu este una oarecare. Oceanografii obișnuiesc să spună că suprafețele Lunii și ale planetei Marte sunt cartografiate mai precis decât o bună parte din fundul oceanelor Pământului, iar Marea Bismarck este un exemplu perfect, un bazin adânc, brăzdat de falii, rifturi și zone active de subducție și expansiune, greu de cercetat cu sonarul.

Ochii din orbită care au prins începutul

Începând cu 9 mai, sateliții Aqua și Terra ai NASA au fotografiat pene albe de abur ridicându-se în atmosferă. În același timp, senzorul de culoare a oceanului de pe satelitul PACE al NASA a detectat zone întinse de apă tulburată și schimbată la culoare în jurul locului erupției.

Pe 10 și 11 mai, imagini de rezoluție mai mare, realizate de satelitul Sentinel-2 al Agenției Spațiale Europene și de Landsat 9, au oferit priveliști detaliate ale activității de lângă suprafața apei, iar o compunere în infraroșu a scos în evidență semnătura termică a erupției. Apoi, pe 12 mai, un instrument de pe satelitul Suomi NPP a identificat anomalii termice pe o suprafață de aproximativ șapte kilometri pătrați. „Trebuie să existe mult material fierbinte aproape de suprafață ca să genereze atâtea anomalii termice”, spune Simon Carn, vulcanolog la Michigan Technological University. El adaugă că asta sugerează un coș de erupție destul de puțin adânc, mult mai aproape de suprafață decât arată hărțile actuale ale adâncimilor, care indică aici sute de metri de apă.

Se naște o insulă?

La suprafață, semnele sunt spectaculoase: ape decolorate, numeroase guri prin care ies abur și cenușă și câmpuri întinse de piatră ponce, rocă vulcanică atât de ușoară încât plutește. Sateliții au urmărit aceste rafturi plutitoare cum se întind în benzi lungi, purtate de curenții de la suprafață. „Așteptăm acum cu nerăbdare să vedem dacă e pe cale să se nască o insulă nouă, ceva ce am putut observa doar rareori cu ajutorul sateliților, chiar în momentul în care se întâmplă”, spune Jim Garvin, cercetător-șef la NASA Goddard Space Flight Center.

Dacă uscatul chiar va ieși deasupra apei, oamenii de știință vor urmări îndeaproape cum evoluează. Vulcanul ar putea construi un con de tuf cu un crater durabil sau, dimpotrivă, noul petic de pământ s-ar putea prăbuși și eroda rapid. Există și un risc: erupția ar putea deveni mult mai violentă dacă apa mării ajunge la camera de magmă puțin adâncă ce se formează în interiorul vulcanului.

De ce erupția rămâne, deocamdată, blândă

Până acum, erupția a fost considerabil mai puțin explozivă decât alte erupții submarine recente, precum Hunga Tonga-Hunga Ha’apai din 2022 sau Fukutoku-Okanoba din 2021. Explicația ține de geologia locului. Potrivit lui Carn, o escaladare dramatică pare puțin probabilă, fiindcă erupția este legată de o creastă vulcanică aflată la intersecția dintre o falie transformantă și un centru de expansiune din spatele unui arc vulcanic. „Centrele de expansiune sunt asociate cu o activitate mai puțin explozivă, în timp ce cele mai violente erupții au loc de obicei de-a lungul zonelor de subducție și implică stratovulcani mari”, explică vulcanologul.

Cât va dura totul rămâne o necunoscută. O erupție submarină din apropiere, în 1972, s-a stins după doar patru zile. În schimb, un alt eveniment petrecut la circa 100 de kilometri distanță, în Strâmtoarea St. Andrew, a continuat aproape patru ani după ce a început, în 1957.

Un laborator natural, dacă va rezista

Erupția are deja efecte concrete pentru oameni. La începutul lui iunie, rafturi de piatră ponce purtate de curenți au ajuns pe coastele Insulelor Amiralității, blocând țărmuri din provincia Manus. Aceste insule plutitoare de rocă nu sunt doar un spectacol. Piatra ponce se formează atunci când lava plină de gaze se răcește brusc în contact cu apa și captează bulele în interior, așa că studierea ei le arată cercetătorilor ce fel de magmă vine din adânc și cât de violentă este erupția. În plus, pe drumul lor de luni de zile peste ocean, aceste rafturi devin mijloace de transport pentru mici organisme marine, care se agață de ele și traversează distanțe uriașe.

Garvin și cercetători din mai multe instituții continuă să monitorizeze erupția. El vrea să folosească date radar de la satelitul NISAR, construit împreună de NASA și agenția spațială a Indiei, și de la misiunea RADARSAT a agenției spațiale canadiene, pentru a cartografia orice uscat nou și a măsura cum își schimbă forma în timp. Dacă va apărea o insulă durabilă, ea ar putea deveni un laborator natural rar, în care oamenii de știință ar urmări cum este colonizată de plante și animale și cum o remodelează ploaia și eroziunea, exact cum s-a întâmplat după erupția de la Hunga Tonga-Hunga Ha’apai.

Deocamdată, nimeni nu poate spune sigur dacă va apărea o insulă și nici cât va rezista. Cert este un singur lucru: pentru prima dată, cercetătorii pot urmări nașterea unei posibile bucăți de uscat aproape în direct, din spațiu.

---

Surse:

Text și imagini: NASA Earth Observatory — „New Eruption in the Bismarck Sea”, autor Adam Voiland. https://science.nasa.gov/earth/earth-observatory/new-eruption-in-the-bismarck-sea/

Preluare: ScienceDaily, 10 iulie 2026. https://www.sciencedaily.com/releases/2026/07/260710003517.htm

Efectele asupra țărmurilor: NASA Earth Observatory — „Pumice Rafts Encroach on Admiralty Islands”. https://science.nasa.gov/earth/earth-observatory/pumice-rafts-encroach-on-admiralty-islands/

Experți citați: Jim Garvin — cercetător-șef, NASA Goddard Space Flight Center; Simon Carn — vulcanolog, Michigan Technological University.

Imagini satelitare: NASA Earth Observatory / Michala Garrison (MODIS pe Terra și Aqua; Landsat 9; Sentinel-2 / ESA; PACE; VIIRS pe Suomi NPP).