Un studiu publicat în Science arată că impactul real al speciilor invazive este mai sever în țările sărace din Sudul Global, deși cele mai multe cazuri raportate vin din țările bogate ale Nordului.

Până acum, ideea general acceptată era simplă: speciile invazive, adică plantele sau animalele aduse accidental sau intenționat într-un loc unde nu au evoluat natural, fac cele mai mari pagube în țările bogate, pentru că acolo se raportează cele mai multe cazuri. Un studiu recent arată însă că această impresie e înșelătoare și ascunde exact zonele cele mai afectate.

De ce numărul mare de cazuri poate induce în eroare

Cercetătorii Sven Bacher, Petr Pyšek și Hanno Seebens au folosit o bază de date globală, cu peste 22.000 de cazuri documentate pentru mai mult de 3.300 de specii invazive, în 172 de țări. În loc să numere pur și simplu câte specii invazive apar într-o țară, echipa a calculat un indicator nou, numit „severitate medie a impactului”, adică proporția cazurilor grave din totalul cazurilor raportate. Acest indicator nu mai depinde de cât de mult a fost studiată o regiune, ci arată direct cât de distructivă e, în medie, o specie invazivă acolo unde ajunge.

Rezultatul contrazice ipoteza inițială: deși țările bogate din Nordul Global raportează de peste două ori mai multe cazuri, proporția cazurilor grave este semnificativ mai mare în țările din Sudul Global, mai ales în statele mici și în economiile emergente mari, precum Brazilia, India, Africa de Sud, Rusia sau China.

Combinația care face diferența: bani și guvernanță slabă

Explicația propusă de autori este directă: economiile în creștere rapidă atrag mai mult comerț și transport internațional, ceea ce înseamnă mai multe ocazii ca specii noi să ajungă accidental într-o țară. Dacă aceeași țară are și o guvernanță slabă, capacitatea de a preveni sau de a controla din timp o specie invazivă scade drastic, iar impactul ei asupra ecosistemului local devine mult mai grav. Autorii au verificat acest tipar și separat, pe plante, animale vertebrate, nevertebrate și microorganisme, iar rezultatul s-a păstrat aproape peste tot.

Concluzia autorilor este că a ignora Sudul Global ca zonă de risc real deturnează exact resursele de cercetare și de intervenție de la locurile unde ar fi cel mai necesare.

Practic, nu contează doar câte specii invazive ajung într-o țară, ci cât de pregătită este acea țară să le oprească la timp, iar acolo unde pregătirea lipsește, chiar și o singură specie nouă poate face pagube disproporționat de mari.

---

Sursă: Sven Bacher, Petr Pyšek, Hanno Seebens — „Invasive species’ environmental impacts are more severe in the Global South”, Science 393, 376–380 (2026), DOI: 10.1126/science.aed0603, Universitatea din Fribourg, Academia Cehă de Științe, Institutul Senckenberg de Cercetare a Biodiversității și a Climei