O echipă de matematicieni propune o schimbare simplă, dar radicală, în tratamentul cancerului: să schimbăm terapiile înainte ca tumora să înceapă să crească din nou, nu după.

De multe ori, tratamentul împotriva cancerului pare o cursă contra cronometru. O terapie funcționează, tumora se micșorează, dar după un timp boala revine, de multe ori mai greu de tratat decât înainte. Explicația stă în felul în care evoluează celulele canceroase, iar tocmai această evoluție este acum folosită, pentru prima dată la scară matematică, ca armă împotriva bolii.

De ce revine cancerul

Potrivit dr. Robert Noble, matematician la City St George’s, Universitatea din Londra, care a condus cercetarea, tumorile se pot micșora inițial sub tratament, însă în multe cazuri cresc din nou. Aceste recidive provin de la un număr mic de celule canceroase care au acumulat mutații ce le fac rezistente la tratament.

Practic, atunci când un medicament ucide majoritatea celulelor tumorii, câteva pot supraviețui întâmplător, datorită unor mici „accidente” genetice care le oferă imunitate la acel tratament. Aceste celule supraviețuitoare se înmulțesc, iar, cu timpul, pot reconstrui tumora, de această dată una rezistentă. În practica medicală curentă, medicii continuă un tratament până când testele arată că boala a început să crească din nou, abia apoi trecând la o altă terapie. Problema este că această așteptare oferă celulelor canceroase supraviețuitoare mai mult timp să evolueze, iar până la introducerea celui de-al doilea tratament, unele dintre ele pot deveni rezistente și la acesta.

Strategia „lovește-l cât e la pământ”

Ideea propusă de cercetători este să schimbe tratamentele mai devreme, în timp ce tumora încă răspunde bine la terapia inițială, nu abia după ce aceasta încetează să funcționeze. Cercetătorii numesc această abordare, sugestiv, „lovește-l cât e la pământ”.

Fiecare tratament nou aplicat la momentul potrivit creează o presiune diferită asupra tumorii, limitându-i astfel capacitatea de a se adapta continuu la același tip de atac. Dr. Noble compară ideea cu alte domenii în care gândirea evoluționistă a dat deja rezultate: „Abordările evoluționiste au avut mare succes în alte contexte, cum ar fi combaterea rezistenței la antibiotice sau predicția vaccinurilor de care avem nevoie într-un anumit sezon gripal. Există toate motivele să presupunem că abordări similare ar trebui să funcționeze și în cazul tumorilor”.

Pentru a testa ideea, echipa a adaptat instrumente matematice folosite în mod obișnuit pentru a studia modul în care plantele și animalele evoluează sub presiuni de mediu, precum schimbările climatice, aplicându-le, de această dată, tumorilor aflate sub tratament. Modelele arată că schimbarea tratamentelor înainte ca tumora să înceapă să crească din nou ar putea funcționa, în general, mai bine decât standardul actual de îngrijire.

Cercetătorii avertizează însă că rezultatele provin, deocamdată, exclusiv din modelare matematică, nu din tratarea efectivă a pacienților, motiv pentru care ideea va trebui testată suplimentar în experimente de laborator și în studii clinice. Trei astfel de studii clinice mici sunt deja în desfășurare, pentru sarcoame de țesut moale, cancer de prostată și cancer de sân, iar altele sunt în pregătire.

Un alt aspect interesant al cercetării este că doar două tratamente succesive, oricât de bine sincronizate, ar avea șanse de reușită mai ales în cazul tumorilor relativ mici. Pentru tumorile mai mari, modelele sugerează că ar fi nevoie de trei sau mai multe tratamente aplicate succesiv, fiecare creând o presiune diferită, greu de anticipat pentru celulele canceroase.

În consecință, dacă tratăm cancerul ca pe un proces evolutiv în plină desfășurare, iar nu ca pe o luptă cu un singur inamic static, putem anticipa mișcările tumorii în loc să reacționăm abia după ce aceasta ne-a luat-o deja înainte.

---

Sursă: Srishti Patil, Armaan Ahmed, Yannick Viossat, Robert Noble — Preventing evolutionary rescue in cancer using two-strike therapy — GENETICS, 2026, 232(2) — City St George’s, University of London