Uriașele văi de rift ale lui Venus, unele întinse pe până la 10.000 de kilometri, ar putea fi mai tinere decât se credea, iar unele ar putea fi încă active astăzi, potrivit primelor simulări 3D de înaltă rezoluție realizate pentru acest fenomen.
Venus este una dintre cele mai ostile lumi din sistemul solar, cu temperaturi la suprafață de câteva sute de grade Celsius și fără oceane comparabile cu ale Pământului. Timp de mulți ani, planeta a fost considerată geologic inactivă, o lume „moartă” din punct de vedere tectonic. Descoperiri mai recente au început însă să sugereze contrariul, indicând posibila prezență a unor vulcani activi. Un nou studiu, realizat de o echipă condusă de Taras Gerya, profesor de geodinamică la ETH Zurich, aduce acum dovezi suplimentare în această direcție, concentrându-se pe unele dintre cele mai spectaculoase structuri tectonice ale planetei: uriașele văi de rift.
Primele simulări 3D de înaltă rezoluție pentru rifturile venusiene
Văile de rift de pe Venus, similare Riftului African de pe Pământ, dar mult mai întinse, pot ajunge până la 10.000 de kilometri lungime. Până acum, oamenii de știință credeau că aceste structuri s-au format cu peste 100 de milioane de ani în urmă, fiind, practic, rămășițe ale unui trecut geologic încheiat. Echipa condusă de Xi Yang, care a realizat cercetarea în cadrul studiilor sale de masterat sub îndrumarea lui Gerya, a construit primele simulări tridimensionale de înaltă rezoluție ale acestor rifturi, o abordare mai realistă decât modelele bidimensionale simplificate folosite anterior.
„Crestele” din jurul rifturilor trădează vârsta lor reală
Simulările au arătat că, atunci când un rift este geologic tânăr și încă activ, sau s-a oprit foarte recent, marginile lui dezvoltă creste largi și înalte, numite „flancuri de rift”. Aceste flancuri se aplatizează însă rapid după ce mișcarea tectonică încetează, cu cât rift-ul e mai vechi, cu atât flancurile devin mai puțin abrupte și mai înguste. Comparând aceste modele cu datele topografice reale, obținute de sonda Magellan a NASA, echipa a identificat mai multe rifturi venusiene, printre care Ganis, Dali și Devana Chasmata, ale căror flancuri largi sugerează că sunt fie încă active, fie au fost active în ultimele zeci de milioane de ani, o perioadă mult mai recentă decât se presupunea anterior. Simulările mai arată că aceste rifturi s-ar putea extinde cu o viteză de 3 până la 10 centimetri pe an, mai rapid decât se credea până acum.
Rezultatele sugerează că Venus are un interior mult mai dinamic decât se credea, cu o litosferă groasă și fierbinte, posibil alimentată de pene de mantă active. Descoperirea vine într-un moment relevant, chiar înaintea unor misiuni viitoare dedicate planetei, printre care EnVision, misiunea Agenției Spațiale Europene la care participă chiar cercetători de la ETH Zurich, și ar putea ajuta la identificarea unor regiuni active, prioritare pentru investigații detaliate.
Sursă: Xi Yang, Taras Gerya, Anna Gülcher — „Recent active rifting on Venus revealed by wide rift flank uplifts”, Nature Geoscience, 2026, DOI: 10.1038/s41561-026-02044-8 — ETH Zurich
Vedere hemisferică a lui Venus, realizată pe baza datelor radar colectate de sonda Magellan a NASA între 1990 și 1994. Sonda a cartografiat peste 98% din suprafața planetei, developând o imagine detaliată a reliefului, inclusiv a uriașelor văi de rift discutate în acest articol.
Credit: NASA/JPL-Caltech/USGS
Lasă un răspuns